Te vad in fiecare barbat din viata mea…
Mi'ai gravat numele sub piele,si oricat as vrea ,nu pot..n'am cum sa-l sterg.
Am iesit cu atat de multe persoane in ultimul timp,incat nici nu ar avea rost sa le retin numele,nu ar conta.
Am privit absenta ,zambind de complezenta. Cautand in jur un zambet patimat si'un clicait de bricheta.
Le'am privit gesturile atent , si modul in care gura lor se curba atunci cand zambeau.
Culoarea ochilor lor poate era mai luminoasa ca a ta,dar sigur nu ascundeau atat de multe secrete .
I'am privit atent ,cum isi schimbau mastile ca vorbele si rasul infundat.
Cereau nota de plata,toti in acelas mod. Ca si cum ar fi castigat un trofeu sau un premiu mare.
Scoteau nota,o priveau, scoteau portofelul cu acelas gest,
si plateau cu'n zambet plin de satisfactie uitandu'se in jos.
Am invatat sa joc rolul oricarei femei,
lipsa sentimentului te poate transforma in orice.
Pot zambi umil si privi in jos cu timiditate.Sau pot fi perversa si ironica.
Pot fi orice'mi doresc.
Dar cand luminile se sting ,ramai doar tu .
Iar ochii tai nu mint. Ma privesc tacuti si sinceri , asteptand parca un semn .
Te asezi langa mine in noapte si ma imbratisezi in somn pana adorm. Iubindu'ma incet .
Esti mereu aici . Chiar de te vad sau nu .
Te port cu mine asemenea unui tatuaj care'ti trezeste nostalgie de fiecare data
cand il privesti si asta pentru ca te caut in toti barbatii din viata mea…
Astazi...cu ochii inlacrimati privesc spre cer si spun in soapta "La Multi Ani scumpul meu Tatic"
si astept sa imi raspunzi ...cum imi raspundeai in fiecare an "Multumesc Taticule"
si doare ...doare atat de tare incat simt ca ma sufoc ..deoarece stiu ca nu voi mai auzi acest raspuns..
nu iti mai pot auzi vocea ..
Astazi ai fi implinit 59 ani ..dar ai decis sa ne parasesti inainte de a'i implini..
In loc sa iti urez La Multi Ani zambind si plina de fericire .. iti urez un La Multi Ani in soapta
si inecanadu'ma in lacrimi..
Imi este tare greu si nu pot accepta nici acum ca ne'ai parasit..
In inima mea tot mai sper sa vin acasa si sa te gasesc acolo ..langa mama.
Ne e atat de greu fara tine :( ne e atat de dor de tine si doare atat de tare !!
De ce ai plecat... de ce nu te'ai gandit si la noi ?
De ce ?
La Multi Ani Tati ... La Multi Ani oriunde ai fi ...
poate ne vezi de acolo de sus ...poate ne si auzi ..
Ne'ai pedepsit pe toti .. in loc sa aprindem o lumanare in care sa suflii punandu'ti o dorinta ..
iti aprindem o lumare in care sufla vantul la mormantul tau .
Astazi nu exista pic de fericire in sufletele noastre..
Totul e negru si lacrimi sunt peste tot , nimeni nu zambeste,
toti suntem tristi ...si este atat de multa durere incat simtim cum inima mai are putin sa isi opreasca bataile :(
As vrea sa vin eu la tine daca tu ai plecat de langa noi..asta e ceea ce imi doresc in momentul asta ..
Ne lipsesti atat de mult incat nuu credeam ca vom simti vreodata o durere atat de groaznica ..
Ne'ai lasat ingenuncheati in fata unei gropi unde tu dormi linistit iar noi udam pamantul cu lacrimile noastre :((
Ala este singurul loc unde "putem veni la tine" ..lumanari aprinse si flori sadite pe pamantul ce te acopera.
Ala este locul unde esti tu acum ..
Cum putem accepta noi asta ? cum putem merge mai departe stiind ca tu esti acolo ?
Nu ne mai auzi ...nu ne mai vorbesti ..
Venim la tine la mormant sa iti aprindem o lumare si sa iti uram La Multi Ani taticul nostru iubit ..
Sper ca stii ...ca nu te vom uita niciodata ..vei trai vesnic in inimile si in sufletele noastre..
pana ne vom intalni din nou ... vom veni la tine negresit .. mai devreme sau mai tarziu
ne vom revedea dragul nostru tata..
Nu ma consider o femeie perfecta. Am momente si momente.
Zile în care pretind ca lucrurile sa iasa cum vreau eu,
zile în care las totul în mainile vietii.
Momente în care ma încapatanez si lupt pentru a obtine ceea ce'mi doresc,
momente în care as renunta pentru ca ma simt obosita.
Nu ma consider o femeie minunata, ma consider o femeie si atat.
Cand spun femeie spun rabdare, dragoste, vise, eleganta, vorbe, fapte, zambet si modestie.
Nu ma consider un om fara defecte,
am multe complexe, deseori vorbesc prea mult si ascult prea putin,
deseori uit, ma supar din orice si cantaresc fiecare cuvant desi îmi fac rau.
Nu urasc pe nimeni, am învatat sa ignor.
Iert usor, uit cam greu. Am învatat sa îmi cer iertare,
sa'mi recunosc lipsurile, sa îmbratisez mai des,
sa dansez printre rautatile altora, sa fiu protagonista vietii mele,
sa împart scena cu persoana iubita, cu alesul inimii mele.
Sa fim doar noi doi si prin noi sa curga istoria noastra.
Sa fim doua destine ce s'au întalnit în acest haos numit viata.
S'au ales dintr'o mie, s'au iubit, s'au îndragit, s'au unit si in final
au ales drumuri diferite in viata.
… am înteles ca nimeni nu'mi poate judeca defectele,
nimeni nu ma poate trage la rost,
doar eu stiu de ce am ales pasiunea si m'am aruncat în bratele celor care n'au stiut ce sa faca cu atata iubire.
N'au stiut sa pretuiasca, n'au stiut sa asculte,
sa înteleaga si sa ma sprijine, mi'au calcat în picioare visele si s'au mirat cand m'au vazut plecand.
Mi'a fost greu sa recunosc ca am gresit,
mi'a fost greu sa recunosc ca am visat lucruri imposibile dar a trebuit sa înfrunt adevarul cand,
pentru a mia oara, am cautat prin buzunare si am gasit doar promisiuni, vorbe si minciuni.
Mi'am propus sa ma iubesc mai mult, sa cred în ceea ce vreau sa devin, sa nu renunt în fata obstacolelor, sa plang mai putin,
sa nu ascult barfele altora, sa nu mai cred în prietenii trecatoare.
Am ales sa merg pe drumul meu si voi lua cu mine doar amintirile placute.
Am ales sa multumesc vietii pentru ca, desi am pierdut,
mi'a daruit ceva mai frumos si de fiecare data m'a surprins.
Am ales sa nu plec capul în fata celor care nu ma cunosc,
sa nu ma las pusa la zid, sa n'am asteptari,
sa ofer sanse noi si sa iubesc din nou pentru ca am o nevoie absurda de a iubi.
Cu pareri de rau,
deseori m'am închis în lumea mea,
m'am simtit judecata si am preferat sa nu copiez faptele altora doar pentru a face parte dintr'un grup.
Din cand în cand, credeam ca am gresit,
ca ar fi trebuit sa ascult parerile altora,
sa'mi modelez caracterul dupa spusele lor,
sa traiesc mai mult clipa, sa nu ma gandesc la consecinte,
sa nu mai fiu o fire atat de responsabila si sa pretind mai mult.
N'am reusit. Am facut bine? Cine stie.
Stiu doar ca astazi ma cunosc mai bine, mi'am înteles sufletul,
am învatat sa'mi pretuiesc calitatile,
sa nu ma mai ascund dupa parerile altora,
sa fac ceea ce cred fara sa dau socoteala pentru ca sunt un om liber.
Sunt un om cu reguli proprii, cu idealuri în viata,
cu vise, cu secrete, cu slabiciuni,
cu un trecut din care am învatat,
cu un viitor pentru care lupt si un prezent în care aleg sa fiu diferita de ceilalti.
Astazi se implineste un an de cand nu ne mai apartinem unul altuia..
Un an de cand tu apartii alteia..
un an de cand eu ma inec in propria'mi prapastie de lacrimi..
un an de cand nu ti'am mai auzit vocea ...
un an de cand nu ti'am mai vazut chipul decat in poze ..
un an trist pentru mine ... un an pe care nu l'as fi vrut niciodata in viata..
un an ...timp in care noapte de noapte lacrimile mi'au udat fata..
timp in care noapte de noapte l'am rugat pe Dumnezeu sa mi te aduca inapoi..
Un an in care inima si sufletul meu nu au vrut sa accepte pe altcineva in locul tau...
in tot acest timp fiecare bucatica din mine a strigat dupa tine...
fiecare gand al meu era cu si despre tine... fiecare dorinta a mea era pentru tine..
zi de zi ...noapte de noapte .. in ganduri...in vise.. in amintiri ..
peste tot TU ... si inca mai persisti in toate .. inca sunt aceiasi ..
aceiasi fraiera care am fost timp de un an de zile ..
aceiasi proasta care a sperat si spera in continuare intr'o minune..
In minunea ca te vei intoarce la mine ...
Imi e atat de dor sa folosesc cuvantul "Te Iubesc"
dar nu il pot folosi cu altcineva ...
acest Te Iubesc a ramas legat de tine ..cand aud cuvantul asta ma gandesc la tine..
cand ma gandesc la cuvantul asta o fac cu gandul la tine ...
Cum as putea scapa ...cum as putea face sa simt ca traiesc din nou ?
Cum te pot uita ...cand tu esti intiparit in fiecare fibra din mine?
gesturi...ganduri..vorbe..fapte..totul esti TU..
Un an a trecut.... nici acum nu imi vine sa cred !!
cand ma uit in urma vad toata durerea din aceste 12 luni..
toate sirurile de lacrimi varsate pentru tine...
si nu pot intelege de ce simt durerea inzecit chiar si acum?
de ce nu pot trece peste ?
De ce a trebuit ca sa fii TU cel care mi'a ramas in suflet?
De ce tocmai tu sa fii iubirea vietii mele?
Imi e dor de tot ce inseamna persoana ta ..
imi e dor de imbratisarea ta ... imi e dor de tine ..
as da orice ca sa te mai pot strange in brate macar o data ..
as da orice ca sa iti mai pot saruta ochii inca o data ..
cum faceam in fiecare seara inainte de culcare...
sa dorm in bratele tale ...
sa ma trezesc langa tine ...
Dar cel mai mult imi doresc ca sa pot face totul sa dispara ..
nu mai pot continua asa...esti prezent in fiecare gand al meu..
nici macar noaptea nu imi dai pace... si acolo imi invadezi visele ..
si faci ca totul sa doara si mai tare ..
As vrea sa stiu daca exista cineva care stie cum sa faci ca sa uiti totul ..
oricat de mult te'as vrea inapoi stiu ca nu vei veni ...
si de aia imi doresc sa uit ... DAR CUM? cum pot face asta ..
imi poate spune cineva?
Un an intreg am incercat si nu am reusit ...
Un an in care m'am inecat in propria'mi durere..
in propriile'mi amintiri..regrete...neputinta...
Dar mai rau ca astea au fost sentimentele ...iubirea..dorul...
Ma uit acum la mine si ma intreb singura : cuma am putut trai cu toate astea?
Cum de mai sunt in picioare dupa toate astea?
Cred ca acea mica speranta care inca exista in sufletul meu m'a tinut pana azi ...
acea speranta ca poate te vei intoarce ....
Sunt mama si imi pasa...sunt mama si imi este teama ..
Ma gandesc cu frica la viitorul apropiat in care copilasul meu
va pasi in aceasta lume cruda ...
imi este frica de ceea ce va descoperi ..
de cruzimea oamenilor ...de rautatile lor..
de anturajele unora care nu te invata decat sa iti faci rau...
de crimele infaptuite de noi cei ce ne numim oameni...
Cu groaza ma gandesc la ce va descoperi copilul pe acest taram..
unde totul se intampla cu sau fara voia noastra ...
unde unii omoara animale din rautate sau razbunare..
unde altii vand droguri la orice colt....
intr'o lume in care nu esti in siguranta nici macar pe trotuar ..
ce sa mai zic de trecea de pietoni ...
Cum imi voi putea scoate eu copilul intr'o astfel de lume?
Cum ii voi putea eu explica tot ceea ce se intampla?
Cum il voi putea tine eu pe drumul cel bun cand
la fiecare pas va vedea numai lucruri rele si atrocitati...
Mai acum ceva timp ma intreba ca omenii aia de sus care ne conduc tara ...
de ce dau voie altor oameni sa omoare cainii strazii ?
sau cand vede la stiri ca mamicile isi abandoneaza copii ..
din nou imi pune intrebari .... mami dar de ce a abandonat copilul mamica lui?
cand se va face mare el cui ii va spune mami ?
Mereu aceiasi intrebare MAMI DAR DE CE ?
de multe ori nici nu stiu ce sa ii raspund ...
ce sa ii zic ? Ca traim intr'o tara de rahat..
unde respectarea legii este o optiune ?
sa ii spun ca insusi acei oameni de sus incalca legea cu buna stiinta ?
Sa ii spun ca persoana care vinde droguri la colt a trait intr'un orfelinat ..?
Sa ii zic ca persoana care isi omoara fratele pentru
un metru de pamant este o persoana buna de fapt dar ca a gresit?
Sa ii spun ca femeia care aduce pe lume un copil si apoi il paraseste ..nu stie ce face si ca nu isi da seama ??
De ce mai facem copii ? pentru ce ne chinuim sa ii crestem si sa ii educam?
Ca sa vada toata mizeria dintr'o tara pe care o numim natala...acasa??
Imi este foarte frica pentru viitorul copilului meu ...
Imi este teama de tot ceea ce ii va putea vedea ochisorii cand va ajunge sa paseasca in aceasta lume....
