Sa ma ierti iubitule..

Sa ma ierti iubitule , ca te-am sarutat cand erai ocupat, 
sa ma ierti ca ti-am oferit libertate, 
dar ca n-am putut sa ma lepad de grija de a nu conduce beat. 
Sa ma ierti ca am indraznit sa te sun sa te intreb daca ai mancat,
Sa ma ierti ca, poate, am exagerat si ca ma rugam de tine sa iei pastile avand frisoane,

Sa ma ierti ca te-am lasat sa ma minti, sa ma ierti, de fapt, 
ca te-am lasat sa te minti, sa ma ierti ca te-am lasat sa te grabesti, 
sa ma ierti ca m-am simtit prost cand mi-ai spus ca n-am incredere in tine atunci cand te fereai.
am invatat ca atunci cand o femeie simte ca ceva nu merge, are dreptate. 
Femeia simte, iubitule, dar din prea multa iubire alege sa creada in tine.
Sa ma ierti ca am avut lucruri de spus, sa ma ierti ca am indraznit sa iti spun. 
Pana la urma, ce dracului relatie e aia, intre doi oameni care isi expun nemultumirile? 
Sa ma ierti ca am vazut in tine mai mult decat stiai tu ca ai, ca poti. 
Sa ma ierti si ca am crezut ca oamenii inteligenti pot duce relatii sincere si m-am incapatanat sa cred ca poti. 
Mi-am dat seama, apoi, ca mecanica cuantica si teoria relativitatii n-au legatura cu inteligenta emotionala. 
Imi vorbeai frumos despre ele, dar eu invat empiric, prefer iubirea sa imi fie aratata, nu vorbita. 
Nu contest, ai aratat-o pana in momentul in care ai anulat-o.

Sa ma ierti ca te-am iertat prima data. 
M-am gandit ca oamenii gresesc, m-am gandit, in prostia mea, 
ca daca te vor inapoi poate chiar isi doresc. 
Nu stiu cum am calculat-o si pe asta, ca nu prea imi duc relatiile matematic, dar mare greseala.
M-am gandit eu asa, cu mintea mea de femeie,
care nu stie sa repare lucruri prin casa, ca impachetatul si despachetatul, 
in mintea unui barbat care le stie pe toate , 
nu e o chestiune ca incaltatul si descaltatul,
dar vezi, am gandit ca o femeie. Sa ma ierti, iubitule.
Sa ma ierti ca am crezut in singura promisiune pe care ai facut-o si anume ca vei fi sincer. 
Sa ma ierti ca ti-am lasat intimitatea in pace, 
sa ma ierti ca nu ti-am pus stapanire pe telefon si toate cele, 
m-am gandit ca nu mi se cuvine. 
Sa ma ierti ca ti-am lasat spatiu, sa ma ierti ca nu te-am terorizat cu intrebari,
decat atunci cand mi-ai dat motive de indoiala. 
Sa ma ierti si ca mi-am bagat nasul atunci cand am simtit. 
Si sa ma mai ierti si ca nu sunt manta de vreme rea, 
sa astept sa-ti dai seama cum ti-o fi mai bine, cu mine sau cu ea. 
Chiar te rog sa ma ierti, am incercat, dar nu pot sa fiu proasta.
Sa ma ierti iubitule, ca ti-am fost iubita, ca ti-am fost amanta, 
sa ma ierti ca, poate, n-am gatit cum trebuie sau cand trebuie,
sa ma ierti si ca nu sunt model, sa ma ierti ca nu sunt perfecta.
sa ma ierti si ca renuntasem la fumat sa iti fac copii sanatosi,
Sa ma ierti si cand voi ajunge sa fiu si cand, probabil, 
voi fi perfecta pentru altul. Sa ma ierti ca voi avea dreptate si iti vei da seama, 
sa ma ierti cand vei vrea sa il insel cu tine si nu voi putea, 
sa ma ierti ca nu iti voi putea intoarce timpul, 
atunci cand vei intelege si sa ma ierti si daca nu intelegi acum.
Sa ai grija sa uiti tot, n-as vrea sa iti mai aminteasca ceva de mine, sa te mai minti inca o data. 
Eu te iert, iubitule, caci altfel ar insemna sa nenorocesc cativa barbati dupa tine si pe mine ma vor blestema, 
iubitule, nu pe tine. Si nici asta nu merit. Nici ei. 
A fost frumos sa merg la bratul tau, iti multumesc, de aici ma descurc. 
Iti multumesc si pentru ce va urma. Pana la urma, cartile se scriu pe capitole, nu?