Zile în care pretind ca lucrurile sa iasa cum vreau eu,
zile în care las totul în mainile vietii.
Momente în care ma încapatanez si lupt pentru a obtine ceea ce'mi doresc,
momente în care as renunta pentru ca ma simt obosita.
Nu ma consider o femeie minunata, ma consider o femeie si atat.
Cand spun femeie spun rabdare, dragoste, vise, eleganta, vorbe, fapte, zambet si modestie.
Nu ma consider un om fara defecte,
am multe complexe, deseori vorbesc prea mult si ascult prea putin,
deseori uit, ma supar din orice si cantaresc fiecare cuvant desi îmi fac rau.
Nu urasc pe nimeni, am învatat sa ignor.
Iert usor, uit cam greu. Am învatat sa îmi cer iertare,
sa'mi recunosc lipsurile, sa îmbratisez mai des,
sa dansez printre rautatile altora, sa fiu protagonista vietii mele,
sa împart scena cu persoana iubita, cu alesul inimii mele.
Sa fim doar noi doi si prin noi sa curga istoria noastra.
Sa fim doua destine ce s'au întalnit în acest haos numit viata.
S'au ales dintr'o mie, s'au iubit, s'au îndragit, s'au unit si in final
au ales drumuri diferite in viata.
… am înteles ca nimeni nu'mi poate judeca defectele,
nimeni nu ma poate trage la rost,
doar eu stiu de ce am ales pasiunea si m'am aruncat în bratele celor care n'au stiut ce sa faca cu atata iubire.
N'au stiut sa pretuiasca, n'au stiut sa asculte,
sa înteleaga si sa ma sprijine, mi'au calcat în picioare visele si s'au mirat cand m'au vazut plecand.
Mi'a fost greu sa recunosc ca am gresit,
mi'a fost greu sa recunosc ca am visat lucruri imposibile dar a trebuit sa înfrunt adevarul cand,
pentru a mia oara, am cautat prin buzunare si am gasit doar promisiuni, vorbe si minciuni.
Mi'am propus sa ma iubesc mai mult, sa cred în ceea ce vreau sa devin, sa nu renunt în fata obstacolelor, sa plang mai putin,
sa nu ascult barfele altora, sa nu mai cred în prietenii trecatoare.
Am ales sa merg pe drumul meu si voi lua cu mine doar amintirile placute.
Am ales sa multumesc vietii pentru ca, desi am pierdut,
mi'a daruit ceva mai frumos si de fiecare data m'a surprins.
Am ales sa nu plec capul în fata celor care nu ma cunosc,
sa nu ma las pusa la zid, sa n'am asteptari,
sa ofer sanse noi si sa iubesc din nou pentru ca am o nevoie absurda de a iubi.
Cu pareri de rau,
deseori m'am închis în lumea mea,
m'am simtit judecata si am preferat sa nu copiez faptele altora doar pentru a face parte dintr'un grup.
Din cand în cand, credeam ca am gresit,
ca ar fi trebuit sa ascult parerile altora,
sa'mi modelez caracterul dupa spusele lor,
sa traiesc mai mult clipa, sa nu ma gandesc la consecinte,
sa nu mai fiu o fire atat de responsabila si sa pretind mai mult.
N'am reusit. Am facut bine? Cine stie.
Stiu doar ca astazi ma cunosc mai bine, mi'am înteles sufletul,
am învatat sa'mi pretuiesc calitatile,
sa nu ma mai ascund dupa parerile altora,
sa fac ceea ce cred fara sa dau socoteala pentru ca sunt un om liber.
Sunt un om cu reguli proprii, cu idealuri în viata,
cu vise, cu secrete, cu slabiciuni,
cu un trecut din care am învatat,
cu un viitor pentru care lupt si un prezent în care aleg sa fiu diferita de ceilalti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu