croiesc rauri de tristete tot mai adanci pe obrazul maturizarii.
Astazi este ziua ta , in loc de bucurie exista doar tristete ..
totul este proaspat in mintea mea ca si cum s-ar fi intamplat ieri.
Tot in jurul meu pare sa indice ca traiesc un cosmar din care mi-e imposibil sa ma trezesc,
dar adorm si ma trezesc si adorm din nou cu speranta ca se termina si ca ma voi trezi din nou
iar tu vei acolo.....dar nu e asa..
Zilnic retraiesc acele clipe ori de cate ori inchid ochii ...
si astazi parca mai intens ca niciodata ,
Inchid ochii si vad din nou trupul tau rece,secatuit de toate puterile de catre crucea suferintei ,
incadrat de patru bucati de lemn maroniu.
In jur vad lume stransa cu flori si lumanari , mesaje de durere si dor, multe fete indurerate care plang plecarea ta.
De ce a trebuit sa pleci atat de devreme? de ce a trebuit sa pleci asa?
De ce nu te uiti in urma ta , sa vezi haosul pe care il provoaca plecarea ta din lumea noastra.
De ce ai vrut sa iti pui aripile de inger atat de devreme?
Eu inca mai am nevoie de tine aproape de mine.
E mult prea devreme sa imi impietresc toata dragostea intr-o cruce!
Unde s-au dus toate rugaciunile mele???
Unde s-a dus acel vindecator Te Iubesc pe care nu am mai apucat sa ti-l spun?
Ai plecat , ai pasit in lumina si ai ramas acolo , nu te mai poti intoarce..
desi simt ca de multe ori vrei sa faci asta.
Ai incetat sa mai existi ...pentru a exista cu adevarat.....inima ta a incetat sa mai bata
pentru ca sufletul tau sa se indrepte spre cerul senin , dar eu , copil ,
nu pot concepe asta !!Eu te vreau langa mine , esti Tatal meu , cel care m-a aparat intotdeauna
de greutatile vietii.
Acum esti acolo ...singur,intemnitat pe veci intre patru scanduri reci care vor fi noua ta casa de acum incolo.
Retraiesc si acum ultimele clipe petrecute alaturi de tine , vad si acum Parintele care sta in fata ta..
rosteste un discurs frumos in numele tau , dar era mult mai bine daca nu era nevoie de acele
cuvinte pline de lacrimi si durere.
Ma vad si acum stand langa sicriul tau , surioara mea cea mica sta agatata de mine incercand sa aibe grija
de mine si eu de ea , facand tot posibilul sa ne mentine pe picioare in fata durerii ce ne coplesea,
Langa noi ,Mama si sotia ta cea draga cu ochii uzi si durerea intiparita pe chip, plange , parca
neintelegand ce i se intampla,
Parintele a terminat .. si ne-a dat ragaz cateva clipe sa ii spunem pentru ultima oara tatalui nostru .
'Te iubesc Taticule' si sa iti sarut fruntea inghetata ..lacrimile au inceput sa curga si mai intens.
A trebuit sa ne retragem de langa tine taticule pentru ca patru barbati sa te ia de acolo si sa
te duca pe ultimul tau drum , spre cimitir.
Am ajuns la destinatia finala , cimitirul.Locul trupurilor ale caror suflete se hotarasc sa stea
alaturi de Dumnezeu si sa lase in urma tot ce e legat de planul pamantesc.
Locul in care sunt adunate oceane de lacrimi, munti de flori,durere si mormane de regrete si suspine.
Totul imi face rau ...sufletul meu e sfaramat in mii si mii de bucatele .
Doi barbati se pregatesc sa puna capacul ...sa-mi acopere chipul drag cu o bucata de lemn rece..
Lacrimile imi curgeau siroaie pe obrazul meu , dar nu eram singura , toti cei care te iubim am fost acolo,
Vad cum se pregatesc sa te coboare acolo jos, in acel loc rece si intunecat , Pamantul imi fuge de sub picioare ,
si cad in genunchi , vad si aud prima bucata de pamant care se sparge la atingerea sicriului.. prima lopata de pamant..
a doua... inchid ochii si plang incontinuu , imi acopar fata cu palmele in speranta ca totul se va opri ,
Era un fel de refuz de a-mi trai drama existentiala, refuzam sa vad cu tatal meu devine una cu pamantul ,
dar prea tarziu ... mintea mea deja inregistrase totul.
Totul a fost mult prea devreme si mult prea rapid , as da orice sa te mai vad o data,
sa te pot strang in brate si sa iti spun cat de mult imi lipsesti si cat de mult te iubesc.
Ne lipsesti atat de tare incat sufletul sangereaza si inima e rupa in mii de fasii.
Te iubesc in fiecare clipa , in sufletul meu ramai cel mai iubit si bun tata pe care si-l putea dori un copil,
as da orice sa te mai pot strange in brate si pentru a-ti mai auzi o singura data glasul,
trecerea timpului nu sterge nimic din tot ce mi-ai lasat… amintirea ta e neatinsa si doare…
doare ingrozitor de tare… acum doar sper ca ti-e mai bine unde esti,
si sper sa ai grija de noi si mai ales de mama..
de fapt... sunt sigura de asta… mi-e foarte greu s-accept ca ai plecat asa…
n-am mai apucat nici sa-mi iau ramas bun.
Cu bine iubitul meu parinte , ramas bun pana cand va veni clipa sa ne revedem acolo sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu