Mi-am smuls din suflet tristetea si am aruncat-o ca pe o rufa murdara in cosul cu regrete. Apoi mi-am cules lacrimile si le-am aruncat peste campul uscat, lipsit de verdeata al inimii mele. Am ferecat iubirea intr-un colt de suflet si i-am soptit sa nu iasa. Singuratatii i-am dat aripi sa zboare cat mai departe de mine. Am tras obloanele grele si umede de plans si m-am ascuns in ganduri. Acolo e cald, e soare, e vis , e adapost. Acolo simt ca as putea face orice, sa iubesc fara teama, sa traiesc fara regrete, sa plang cu zambete. Acolo simt ca as putea fi din nou vechea eu…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu