Oamenii pot spune orice despre tine. Te pot alunga, te pot rani, te pot uita.
Te jignesc, te folosesc, te provoaca sau te umilesc.
Te folosesc. Dar nu iti pot fura ceea ce esti, ceea ce stii, ceea ce simti sau ceea ce ai in suflet.
Oamenii se pot imparti în 3 categorii mari: cei care te admira si te sustin, cei care te lingusesc si cei care se cred superiori, sunt invidiosi si dau din gura doar ca sa spuna nimicuri.
Cuvintele devin uneori sabii ascutite care taie în carne vie si care lasa rani adanci si cicatrici vizibile.
Cat de mult ne schimba vorbele care ne ranesc?
Cat de mult ne schimba faptele oamenilor care ne dezamagesc?
Cat de mult ne pierdem pe noi insine atunci cand plecam urechea la altii?
Marturisesc:
Am daruit cate o bucatica din sufletul meu fiecarui om pe care l'am intalnit.
Bucuria mi'a venit ascultand vorbe sincere si calde care mi'au fost adresate numai mie.
Am plans pentru ca m'au durut vorbele aruncate ca niste pietre in directia mea.
Nu sunt cea mai buna sau cea mai frumoasa sau cea mai inteligenta si nu am nevoie de nimeni sa imi clarifice asta.
M'am lasat influentata de pareri, de vorbe, de rautati. Si am pierdut zambete.
…dar nimeni, absolut nimeni nu m'a facut sa ma simt rusinata de mine,
de ceea ce stiu ca sunt si pot sa fiu, de ceea ce am si port in suflet.
Nimeni nu a putut sa imi ia prietenii, dragostea, bucuria si seninatatea.
Mi'au furat nopti si lacrimi. Dar nu m'au facut sa ma simt “mica”.
Pentru ca nu sunt.
Spunand asta, imi amintesc cateva cuvinte, care imi tot rasuna in minte:
“Suntem obisnuiti ca oamenii sa'si bata joc de ceea ce nu inteleg si sa maraie la ceea ce'i bun si frumos,
care adesea le e nesuferit.”
Asadar,nu lasa pe nimeni sa te faca sa te simti mic,doar pentru ca acesta nu e capabil sa inteleaga.