Şi atunci? Ce e de făcut? Cum uiţi? Dacă tot chinul ăsta e inutil, cum mergi mai departe?
Cum scapi de amintirea lui, a ta, a voastră împreună, odată pentru totdeauna?
Cum îngropi un vis trăit cu viteza luminii, un vis în care “doar iubirea” nu a fost de ajuns?
Cum respiri, te mişti, te porţi ca un om întreg, dacă nici prin această uitare programată nu reuşeşti să o iei de la capăt?
Dragul meu , dacă aş şti, ţi-aş spune.
Dacă aş putea eu să scap de toate amintirile mele cu tine,
aş alerga să îţi povestesc cu vioiciune despre reţeta miraculoasă care m-a făcut să fiu iar om.
Dacă aş şti cum să îmi redau mie libertatea, cu dragă inima ţi-aş reda-o şi ţie.
Însă nici eu nu ştiu, nu pot… Şi eu sunt prinsă tot acolo,
între două stânci care par să îmi strângă sufletul din ce în ce mai tare – între “trebuie să te uit” şi “nu pot să te uit”.
Ma balansez intre ganduri contrare.
Si cand spun ca nu te mai iubesc, te iubesc, si cand spun ca iubesc pe altcineva, te iubesc pe tine.
Cat timp a trecut de cand incerc sa te uit? O viata.
Azi am fost hotarata sa nu-ti scriu desi este ziua ta. Uite, s-a facut dupa-amiaza. Cata vointa am avut!!!
Pe scurt: dragul meu, fii amabil si descotoroseste-te de mine. Oricat de nefericita as parea vazandu-te strain,
mi-ai face un mare serviciu. Vreau sa te uit.Te uit…
Nu te mai vreau. Nu te mai astept. Cersetoare am fost, umbra ti-am fost.
Nici o durere din lume nu ma putea face sa nu te doresc, sa nu te caut, sa nu te chem.
Am batut, cu umilinta, la portile inimii tale.
Am stat cu mana intinsa asteptandu-ti iubirea, decizia,privirea, atingerea.
De prea mult timp..
N-as fi avut niciodata puterea sa-si spun ca nu pot sa te vad.
Pentru tine am putut orice. Chiar si sa iti spun La multi ani in timp ce tu te aflai in bratele altei femei.
Niciodata nu ti-as fi cerut si nu ti-am cerut niciodata sa amanam, sa anulam o intalnire, o imbratisare.
Tu ai fost prioritatea mea. Rostul meu divin. Nordul meu. Lumina mea.Trebuie sa-mi vad de drumul meu.
Trebuie sa am puterea sa fiu singura.
Dar nu singura asteptand, penibila, mila ta, ci singura, libera,
puternica ca sa pot sa-mi gasesc pe cineva care vrea sa-mi fie alaturi clipa de clipa.Am vrut totul, te-am vrut tot si pentru totdeauna.
In gand, imi iau ramas bun de la tine ori de cate ori te intalnesc,si-n toate clipele mele de ragaz cand mi se face dor de noi,
cei care am fost si nu vom mai fi niciodata.
As minti sa spun ca nu ma pot impaca cu situatia asta, dar uneori mi-e ciuda ca a fost asa si mi-e dor de noi, de tine.
Dar viata mea curge oricum, ma asteapta minuni la care nu visam, traiesc revelatii nebanuite ,
descopar fatete stranii, uimitoare, ale iubirii,dar Indiferent cu cine flirtez, e steril.
Nu coboara nimeni in suflet ca tine.
Sper sa fii fericit altcumva, cu altcineva, asa cum imi doresc si mie. Nu ma incrancenez, nici macar nu mai sufar.
Asa a fost sa fie.Te voi lua cu mine in ultimul meu vis, imi voi aduce aminte de tine altcandva, altundeva.