Nu sunt cel mai bun om din lume. Nu sunt nici cel mai prietenos, onest, optimist, iubitor si frumos om.
Sunt doar un om. Atat.
Sunt un om care greseste. si'i pare rau...
Sunt un om care uneori se poarta asa cum nu ar trebui.
Sunt un om care prefera cateodata sa minta.
Sunt un om care poate e prea sensibil, desi nu arata acest lucru în permanenta.
Sunt un om care poarta în suflet oameni carora poate nu le mai pasa atat de mult de el sau poate ca l'au si uitat...
Sunt un om caruia i s'au spus si cuvinte grele care înca îl dor... pentru ca au fost rostite de persoane dragi.
Sunt un om care se supara usor, dar îi trece repede. Nu pot sa stau suparata mult timp pe cineva.
Sunt un om care se ataseaza prea repede, prea mult.
Sunt un om care are nevoie de vorbe frumoase.
Sunt un om care vrea sa fie înteles si iubit.
Sunt un om care de multe ori încearca sa'si revina singur, chiar daca nu e usor.
Sunt un om care simte, care viseaza, care'si doreste, care spera si care crede.
Sunt doar un om.
Sunt doar eu...
Privesc in urma ...peste amintiri ..ma uit la poze si oftez ...
e greu sa spun "taticule" in soapta ...pentru ca tu nu mai esti..
decat in amintiri ...poze..in suflet si in ganduri ...
e greu sa te caut din priviri si sa nu te gasesc...
e greu sa sper ca vei veni ....stiind ca nu o vei mai face ...
Regret multe....regret aproape tot ... te'am neglijat mereu...
nestiind ca ziua asta va veni ...crezand ca vei fi langa noi pt totdeauna..
dar oare "totdeauna" mai inseamna ceva in ziua de azi ?
nimic... crezi ca vei avea langa tine pe toti vesnic ...dar vin zile in care pierzi din cei de langa tine unul cate unul ... si atunci ce inseamna "totdeauna"???
nu exista asa ceva .... nu exista totdeauna...nu exista vesnic ...nu exista pentru toata viata..am ajuns la concluzia ca nu exista decat clipa de fata...momentul ....
viitor??? oare mai poti spera intr'un viitor ? eu una nu ...
am ajuns sa cred doar in "clipa" si "moment" atata tot ...
Totul doare...pana si cele mai frumoase amintiri dor.. deoarece AU FOST... si stiu ca nu vor mai fi ...e tot ce ne'a ramas ...si doare...as fi putut sa fac mai multe... macar sa fi incercat...dar nu am facut'o ..as fi putut sa iti fiu alaturi ...mai mult timp ..dar nu am facut'o si asta doare acum..
ACUM.... acest acum e mult prea tarziu ...totul este mult prea tarziu...
pareri de rau.... tarziu....
regrete....tarziu...
prea tarziu totul ... si ma intreb de ce ...de ce realizam totul doar atunci cand este mult prea tarziu? de ce nu putem realiza atunci cand trebuie?de ce nu facem nimic atunci cand avem sansa ....de ce nu suntem acolo atunci cand trebuie?
DE CE ? DE CE? ...si abia dupa ce suntem loviti realizam ca "puteam face mai mult si nu am facut"
Am dat vina pe Dumnezeu....am dat vina pe soarta....am dat vina pe altcineva ...cand de fapt eu eram singura vinovata ... nu Dumnezeu ma tinut departe de tine...
nu soarta m'a facut sa vin la tine rar .... nu alte persoane m'au tinut sa nu iti fiu alaturi ...
EU AM FOST SINGURA VINOVATA.... dar de ce am realizat asta atat de tarziu ? de ce nu mi'am putut da seama din timp de toate astea?
Nici acum nu stiu .... si in soapta ...
te rog ...sa ma ierti ...pentru tot ...
desi stiu ca greselile mele sunt mari...enorme ...eu totusi te rog sa ma ierti ..
se pare ca inca mai invat sa merg in lumea asta ....
se pare inca mai sunt acel copil care venea plangand la tine ca a cazut si sa lovit ...si asta doare foarte tare ...pentru ca tu ai plecat ...dar eu ...noi ..inca mai avem nevoie de tine sa ne arati cum sa punem un picior in fata celuilalt ...
cum sa ne mentinem echilibrul singur... inca mai avem nevoie de tine ...pentru ca inca mai avem multe de invatat ...
De ce am un suflet atât de sensibil? Un suflet care se ataseaza prea repede,
prea mult si care apoi ramane într-o singuratate amara.
De ce ma dor atat de rau cuvintele oamenilor? Mai ales ale celor apropiati…
De ce nu pot sa trec mai departe si sa las vorbele sa fie purtate de vant si duse undeva într-o pagina de trecut?
De ce simt atat de adanc dorul de unele persoane care poate ca m-au si uitat?
De ce trebuie sa fiu mereu eu cea care îsi aminteste, care viseaza, care vrea sa retraiasca,
careia îi lipsesc prietenii copilariei si puritatea anilor de atunci?
De ce nu pot sa evit sa ma întorc în timp?
De ce nu pot sa opresc lacrimile atunci cand ma despart de cineva,
de ce nu pot stapani regretul atunci cand plec de undeva si de ce nu-mi pot controla sentimentele?
De ce ma cutremura atat de tare ideea de pierdere sufleteasca?
De ce nu pot sa vorbesc uneori? De ce simt ca orice as spune ar fi prea putin sau ar fi de neînteles?
De ce prefer sa îmi închid trairile în mine si sa le ascult pe ale altora?
De ce urasc sa spun nu, chiar daca stiu ca asa e cel mai bine?
De ce aman sa fac ce simt atunci cand simt?
De ce uit ca înainte de orice, în viata mea, eu sunt pe primul loc?
De ce? Pentru ca…
