Cateva sperante m-au facut sa cred in tine...oricum nu vei stii niciodata..pentru ca nu-ti pasa..
Dar poate nu mai sunt cuvinte..poate mai sunt, poate nu-si mai au rostul..
si nu inteleg de ce ma gandesc la tine pana si atunci cand ma faci sa te urasc, poate nu pot sa te urasc..poate nu vreau...
de ce nu inteleg nimic?
de ce nici macar cand inchid ochii nu pot sa zambesc?
de ce vrei mereu sa ajungi in ultimul hal crezand ca toata lumea e a ta?
de ce te ascunzi in ceata crezand ca o sa-ti fie mai usor, cand de fapt iti va fi mai greu...
Si ranile cine le vindeca? timpul?
...timpul doar le cicatrizeaza si nu-i suficient..mai ales cand vrei sa uiti tot si sa mergi mai departe..
pentru ca si cicatricile dor cateodata...si uneori ma trezesc de mana cu trecutul,
inconjurata de amintiri si vad cum toate sperantele mele cad jos si se sparg in mii de cioburi..si in zadar incerc sa le strang..
cioburile nu fac decat sa adanceasca ranile...
Inchid ochii. visez. incerc sa merg mai departe. incerc sa uit tot. aproape reusesc. dar nu. ceva ma opreste.
nu pot..nu pot sa las totul asa... si realizez ca e sansa mea care tot asteapta si o evit mereu...
... vreau sa vad ca iti pasa! atat!
si nu vreau sa pun accent pe rani..pentru ca totul se intampla cu un motiv...dar la asta mai avem si noi ceva de adaugat ...
Si nu-mi pasa daca maine o sa fie mai rau ca azi.. de ce mi-ar pasa? nici tie nu pare ca-ti pasa...
Si nu-mi pasa daca maine ar fi ultima zi si ar trebui sa plec...
de ce mi-ar pasa? nici tie nu-ti pasa!
De ce as zambi?
nici tu nu zambesti..si asta ma doare cel mai tare...si chiar de-ar fi sa mi se sparga sufletul in mii de bucatele..
chiar si cea mai mica dintre ele ar fi plina de iubire cat sa umple cerul cu stele...
pentru ca printre atatea nenorociri vreau doar sa te iubesc si sa te vad fericit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu