Priveste'ma dincolo de cuvintele pe care le spun.
Priveste'ma dincolo de privirile pe care le am si dincolo de zambetele care uneori nu'mi apartin.
Priveste'ma dincolo de pasii siguri pe care îi fac...
Priveste'ma dincolo de glumele pe care le fac si de rasetele zgomotoase pe care le auzi.
Priveste'ma dincolo de lacrimile care'mi curg în unele momente.
Priveste'ma dincolo de suspine si dincolo de emotiile pe care le simt.
Priveste'ma dincolo de reactiile pe care le am în anumite situatii.
Priveste'ma dincolo de... trup.
Priveste'ma în suflet. Crezi ca poti face asta? Crezi ca poti sa privesti atat de adanc încat sa îmi cunosti sufletul?
Pentru ca daca vei ramane privind la trup, nu vei ajunge nicaieri.
Trupul se schimba, sufletul ramane acelasi, chiar daca uneori încerc sa'i pun o masca,
sa nu mai iasa atat de tare la suprafata.
Asta pentru ca oamenii nu'si îndreapta privirea catre el, ei se limiteaza la exterior,
iar ce'i în interior ignora, ranesc si pleaca ca si cum nimic nu s'ar fi întamplat.
Dar el nu se schimba. Ramane la fel. Naiv. Copil. Nesigur uneori. Prietenos. Iubitor. Sensibil.
Iar cine va reusi sa priveasca atat de profund, va vedea omul din spatele unui trup.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu