Vedeam relatia ca un zbor in doi.

Oricat m-am ambitionat sa nu iti scriu, in cele din urma,
sufletul mi-a luat-o inainte inhatand stiloul si scriindu-ti gandurile lui. Gandurile mele.

Mereu am considerat ca lupta pentru iubire este o lupta inutila,
una in care pierzi mai mult decat persoana pe care o tineai de mana inaintea de declansarea razboiului –
te pierzi pe tine printre rugaminti, compromisuri, sacrificii.
Vedeam lupta asta ca o desprindere de propria persoana in favoarea alteia careia s-ar putea sa nu-i mai pese ce se intampla cu tine.
Insa am putut cumva sa-mi conving sufletul sa nu isi bage nasul si sa ma lase pe mine sa decid in privinta noastra?
Desigur ca nu!

Vedeam relatia ca un zbor in doi, unde aveam grija unul de celalalt,
Ei bine, tu mi-ai dat drumul din acest zbor si uite asa am ajuns unde am ajuns – si,
pana astazi, nu aveam de gand sa platesc pentru pagubele produse.
In tot timpul scurs, am refuzat sa mai zbor cu altcineva.
Mi-am promis ca voi merge pe calea terestra, ca de, uite ce mi-a facut aerul!

Voiam sa iti spun ca mi-e dor de tine. Da, orgolioasa de mine striga de dor.
Uneori ma si tavalesc. Setul meu de idei s-a dus naibii!
Si toate explicatiile pe care mi le dadeam si toate promisiunile pe care mi le faceam s-au dus pe apa sambetei!
Uneori, ma consider cea mai mare proasta – cum sa-mi fie dor de omul care m-a ridicat in zbor la cea mai mare inaltime
si mi-a dat drumul de acolo, fix atunci cand aveam cea mai mare incredere in el?
Alteori, ma consider lipsita de viata fara tine.

Singurul lucru pe care nu-l voi face pentru a te recastiga – NU ma voi pune in genunchi in fata ta.
Nu pentru ca este injositor, ci pentru ca o iubire recastigata prin rugaminti este presarata cu mila.
Iar mila, in acest caz, nu are nimic de-a face cu iubirea.
Si eu nu am nevoie de mila nimanui, sunt o femeie suficient de matura si de puternica si ma pot descurca si singura.
O femeie trebuie sa se puna in genunchi, poate, doar in fata lui Dumnezeu, restul sunt detalii.

Iti spuneam ca am principii puternice, fixate adanc in caldaramul mintii si sufletului meu,
ca nu iti voi accepta mitocaniile si ca pretextul cu iubirea ce accepta orice prostie e o tampenie mai mare decat iubirea pe care ti-o port.
 Te vreau in cea mai buna forma, astfel incat sa fii pregatit sa intri in teren si marchezi multe goluri – dar nu in suflet,
pentru ca alea sunt autogoluri.

Momentan atat. Ii iau stilou sufletului si astept sa vad ce mi-a mai pregatit soarta!