Nu mi-ai dat timp...

Era racoare in acea noapte de septembrie..,
doar zambetul tau imi mangaia
si imi incalzea sufletul,
apoi intuneric.
Nici 26 de ani n-aveai cand ai plecat
Nu mi-ai dat timp sa-ti cer iertare
si nici macar sa te imbratisez.
Nu mi-ai dat timp sa simt
cu mainile mele timpul trecand prin parul tau ...
Nu mi-ai dat timp sa-ti fiu alaturi,
atunci cand incepusem sa te inteleg.
Nu mi-ai dat timp sa te vad imbatranind, sa am grija de tine,
sa iti sterg lacrimile, sa ma bucur si sa sufar alaturi de tine ...
M-am bucurat... si-am suferit de-atatea ori, dar tu nu mai erai.
Imi lipseste zambetul tau, sfaturile
si blandetea vocii tale atunci cand ma dojeneai.
Mi-e dor, mi-e tare dor de stralucirea ochilor tai!