Tu nu vei sti

Tu nu vei sti vreodata ce-nseamna a mea iubire. Si nu vei sti nicicand ce-nseamna sa iubesti....
Cand sangele iti fierbe, cand venele-ti pocnesc,.nedovedind amorul si chinul sufletesc.
Nicicand vei intelege ce-nseamna sa astepti, sperand ca va apare dar sa te pierzi in ceti.
Sa vrei pentru o secunda macar sa il privesti si sa-i rapesti un zambet fara sa reusesti.
Sa faci o sarbatoare cand da un semn de viata si cand de plictiseala te-mbata de minciuni...
Minciuni cu miezul dulce si speri ca-n ele sa se ascunda un sambur de adevar.
Dar nu dureaza mult aceasta fericire caci maine iar ma suna si fac o tragedie din vorbele-i amare,
lipsite de simtire... Si inghit din nou in sec si ma inchid in mine,
sperand ca viata il va intoarce intr-o buna zi la mine. Si tot ce ma alina e chipul dintr-o poza ce parca imi zambeste.
In mintea mea bolnava el parca imi vorbeste. Si ii fixez privirea,
examinandu-i gura si-imi amintesc de seara cand eram doar noi si luna...
In parc pe o alee cand ma strangea in brate, imi amintesc parfumul imi amintesc trairea...
Cand inima-mi batea, si imi fugea privirea si iarasi brusc mi se intrerupe filmul,
cand stiu ca niciodata ce-a fost nu va mai fi.
O lacrima inchide aceasta amintire, un vis trait candva si neuitat de-a pururi,
iubirea mea secreta un vis un ideal, un vagabond salbatic ce nu-l pot imblanzi,
un demon cu chip de inger ce-n veci il voi iubi si ma inec plangand pe-o lenta melodie,
care durerea-mi canta pe-o dulce simfonie. Si-adorm sperand ca poate il voi intalni in vis,
asa nepasator cum este si parca ca prin vraja il strig in gand la mine...
" Zadarnic vrei iubire il vrei, dar el nu vine." aceasta amintire e un cutit in piept,
ce doare si ma ucide in fiecare zi incet