Dar nu e chiar asa, în spatele acelei firi, sta un suflet sensibil,
care se mai lasa din cand în cand atins de rautatea altora.
Poate ca par fericita pentru ca rad zgomotos si par o fire vesela pentru ca nu ezit sa fac glume.
Dar uneori fac toate astea ca sa uit ca mai exista si tristete.
Poate ca nu arat mereu, dar ma emotioneaza orice gest micut si frumos care îmi este adresat.
Începand cu un sms sau cu un simplu „ce mai faci?” si terminand cu ce vreti voi.
Poate ca nu arat mereu, dar îmi este dor de anumiti oameni de care viata mi-a separat drumurile.
Si sentimentul de dor e cumplit...
Poate ca nu arat mereu, dar si eu am momente cand ma cuprinde teama, nesiguranta,
cand nu stiu ce sa fac si cum sa fac, cand ma simt mica si neajutorata,
cand tot ce vreau e sa fiu tinuta în brate si sa mi se spuna „va fi bine, nu esti singura”.
Poate ca nu arat mereu, dar simt de fiecare data..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu