Sunt si linistita, si nelinistita.
Sunt si fericita, si trista.
Sunt si optimista, si pesimista.
Sunt si sensibila, si puternica.
Sunt si rabdatoare, si nerabdatoare.
Sunt un amestec de stari din care nu stiu cum sa le aleg doar pe cele bune.
Simt un nod în gat care parca ma sufoca...
simt ca parca ceva nu e bine... Cu mine.
Si nu stiu de ce si nu stiu ce.
Rabdarea parca îmi scapa printre degete si nu pot nicicum
sa o opresc din drum si sa-i pun întrebari.
Simt cum încet, încet mi se instaleaza în suflet sentimentul de teama de a ma alege cu pierderi,
nu materiale, ci sufletesti. M-ar durea si m-ar face sa-mi pierd si mai mult din încrederea pe
care o am în mine si în oameni.
Nu stiu ce fac gresit. Nu stiu ce sa fac sa fie bine si frumos.
Pentru ca vreau sa tin cu toata forta de ideea ca relatiile adevarate dintre oameni,
de orice fel ar fi ele, nu se rup asa usor. Vreau sa cred ca se încearca sa se înteleaga,
si daca nu e cu putinta asta sau daca pur si simplu nu mai exista cale de întoarcere,
atunci se spune un La revedere puternic si de neclintit.
Vreau sa cred ca nu toate te iubesc-urile sunt false si ca unele sunt rostite pentru ca într-adevar se simt.
Vreau sa cred ca înca se mai lupta pentru iubire, prietenie, întelegere si omenie.
Vreau sa cred ca în spatele fiecarui nor întunecat sta un soare luminos, limpede si cald.
Vreau sa cred ca maine voi fi mai bine ca azi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu