Nu regret

"Iubirea nu este un targ - te iubesc pentru ca ma iubesti. Iubirea este o certitudine - te iubesc pentru ca te iubesc!"

 

"Cu cat incerc mai mult sa recuperez ce am pierdut, cu atat pierd mai mult... La un moment dat trebuie sa ma opresc si sa o iau de la capat...!"

"Sunt puternica, pentru ca-mi stiu slabiciunile!

Sunt frumoasa, pentru ca sunt constienta de defectele mele!

Sunt desteapta, pentru ca am invatat din greseli!

Sunt iubitoare, pentru ca am cunoscut suferinta!

Si pot sa zambesc, pentru ca am cunoscut tristetea si suferinta!"

"Am iertat, chiar daca s-a dovedit ca nu a meritat!

Am ajutat fara sa am nici o asteptare!

Am iubit chiar daca m-am ales cu rani!

Am oferit fara sa imi doresc nimic in schimb!

Am oferit incredere chiar daca mi-a fost tradata!

Dar nu regret, pentru ca tot ce am facut a fost din suflet!"

Teama si uitare

Nu'mi închipuiam ca pot iubi asa cum l'am iubit.
Am crezut în el asa cum crezi într'un vis.
Cand visul s'a risipit, am disparut si eu cu el.
Credeam ca am actionat astfel din curaj, din abnegatie,
dar as fi putut refuza sa-i ascult pe toti cei care îmi porunceau sa nu il mai revad.

Stiu ce crezi. Adevarul este altundeva, teama are chipuri nenumarate.
Am avut nevoie de ceva timp pentru a'mi marturisi teama ca n-am sa stiu cum sa il port în visele mele,
teama ca n-am sa pot fi la înaltimea lor, teama ca n-am sa le pot înfaptui, teama ca, pâna la urma,
 n-am sa pot recunoaste ca el ma uitase.
Am vrut de mii de ori sa il caut, dar, si atunci, mi-a fost teama ca el n'o sa ma creada,
teama ca n-o sa stiu sa reinventez rasul nostru în doi,
teama ca el n-ar mai fi acela pe care il iubisem si, mai ales,
mi'a fost teama sa nu il pierd din nou: asa ceva, n-as fi putut îndura.
Am plecat în strainatate ca sa ma îndepartez de el. Dar, cand iubesti, nu exista distante.
Era de ajuns sa'i semene un barbat pe strada, ca sa il vad pe el mergand în fata mea,
era de ajuns sa'i scriu numele pe o foaie de hartie, ca sa il fac sa se iveasca,
era de ajuns sa'mi închid ochii, ca sa'i vad pe ai lui, era de ajuns sa ma cufund în tacere, ca sa'i aud vocea.
În acelasi timp, fugeam de lasitatea mea. Traiesc o contradictie:
nadajduiesc ca viata sa ne aduca din nou unul în fata celuilalt, dar nu stiu daca as îndrazni sa'i mai vorbesc.

La Multi Ani fratioare...te iubesc

Ce pot sa-ti doresc fratemiu? Multa, multa iubire! Desi esti... tata.. sot, pentru mine ramai tot fratiorul meu. Iti doresc din toata inima sa traiesti in adevar, sa iubesti neconditionat, sa te ierti pe tine, pe cei din jur. M-am intors in timp. Ma uit la copilul tau si prin el parca vad copilul din tine. Sunt mandra sa am un frate ca tine. Esti rodul unei iubiri frumoase, esti un om deosebit. Fii mandru de tine, de ceea ce esti! Darul cel mai de pret primit de la parinti nostrii e iubirea neconditionata. Suntem norocosi . Avem parte de ea. Da-o mai departe! Te iubesc si te imbratisez! La multi ani fericiti! Si nu uita: Iubeste-te si fii recunoscator!

E rece la mine in suflet..

Gandim prea mult si simtim prea putin.
Ne consumam toata energia vorbind si nu mai actionam deloc.
Pare-se ca asta ar fi un fel de element definitoriu pentru generatia noastra, cea a tinerilor de astazi.
Parca suntem tot mai departe de specia umana,
parca ne transformam în masinarii.
Suntem atat de diferiti de parintii si de bunicii nostri:
ei traiau lucrurile altfel si pentru ei viata avea alta însemnatate decât are pentru noi.
Noi nu mai simtim nimic.

Purtand diverse discutii, remarc starea asta la majoritatea prietenilor mei.
Dar chestia asta se poate observa oricum,
daca esti putin atent la comportamentul celor pe care îi vezi mergand pe strada:
toti par a se grabi undeva, îngandurati, cu capul plecat,
fara nicio expresie pe fata – este rutina lor zilnica, se grabesc sa ajunga nicaieri,
alearga în cercuri, caci pentru ei nu exista ziua de maine; toate zilele sunt la fel.

Pentru noi, timpul a capatat doar sensul unui cuvant, nimic mai mult.
Sunt momente în care parca nu mai avem nicio speranta, nici un scop, ci doar… traim.
Ma regasesc si eu aici. Ma simt secatuita de orice sentiment care ma încerca în trecut;
parca nu mai simt nimic, nu mai am încredere în oameni, nu mai am asteptari de la ei,
sunt foarte suspicioasa în legatura cu orice si – nu stiu cum sa o spun fara sa sune ciudat – ma simt… goala;
parca nu ma mai leaga nimic de nimeni, parca sunt singura în toata nebunia asta.

Nu am mai fost fericita cu adevarat de foarte mult timp; nici nu as putea spune de cand.
Ciudat este ca nu as putea zice nici ca sunt trista.
Nu… Oamenii tristi sunt cei care au probleme serioase, care au trecut prin multe,
iar eu una nu am nicio problema. Nu ma simt… nicicum....nimic ..doar ceva rece in sufletul meu.

Oana Radu and Dr. Mako feat. Eli - Tu

David Bisbal - Me derrumbo

Alegerile in viata

Parte din viata ne e formata din ceea ce catalogam ca fiind alegeri.
Mici detalii pentru care credem ca doar noi am hotarat, ma rog…
Am hotarat la un moment dat. Partea proasta e ca nu mereu le facem pe cele bune,
realizezi ca alegerea de’a ramane blocat in ceva care deja nu’ti mai face niciun bine nu
a fost cea mai inspirata dintre alternativele pe care le’ai avut si atunci… Si’atunci ce?
Atunci nu mai e nimic, timpul inapoi nu’l poti da.

Plecari

Si pentru ca acum nu mai simt nimic, pot sa judec totul cu ochii reci ai ratiunii.
Vad astazi cum si eu am plecat de multe ori fara sa stiu încotro ma îndrept.
Am plecat fara sa stiu ce-mi lipseste, fara ca macar sa stiu ce caut.
Oamenii mi-au spus candva, demult: “Nu stii tu ce-i iubirea, esti prea tanara”, asa ca am plecat pentru ca le-am dat dreptate lor si nu mie. Mi-au sadit îndoiala în suflet si de atunci “Crede si nu cerceta” nu a mai avut valoare.Si am plecat de fiecare data cand am auzit “Te iubesc”, am fugit de teama sa nu-mi fie sufletul încatusat. Am fugit pentru ca eram prea tanara ca sa traiesc “iubirea vietii”, pentru ca ma îngrozea “pentru totdeauna”. Am plecat pentru ca am vrut sa traiesc, am vrut sa colind prin alte lumi, sa mangai alte suflete. Am vrut sa simt gustul altor buze cum îmi desmiarda trupul si aud cum suna aceleasi cuvinte fatale rostite de alte voci.
Am vrut sa vad cum se uita alti ochi la mine si sa caut alte brate care sa-mi dea universul atunci cand ma strang la piept. Dar mai ales mi-am dorit cu disperare sa ma absolv de vina de a fi lasat oameni în urma mea…mi-am zis în gand ca “asa e cel mai bine” si ma rugam mereu ca ceea ce caut sa nu fie doar o goana dupa vant.
Plecam cu totii la un moment dat în viata, dar nu ne gândim la asta decat atunci cand suntem noi cei lasati în urma, abia atunci începi sa întelegi. Cand ai puterea sa pleci e simplu, sa ramai în urma e greu. E greu pana cand începi sa nu mai simti nimic. Si apoi e greu iar sa mai simti ceva.

Don Omar - Taboo

Registrul sentimentelor

Sentimentele se nasc şi înfloresc în limbajul inimilor, ţin de ceea ce unii numesc întalnire a sufletelor. Se consumă în timp si prelungesc trăirea pe care uneori o transformă. … Pentru că sentimentele au mai multe aspecte; fundal al vieţii noastre afective, ele cuprind o paletă largă ale cărei culori de bază se desfăşoară de la culorile luminoase, cu reflexe, ale iubirii, la degradeurile închise, adumbrite de spectrul întunecat al urii sau al ambivalenţei, trecînd prin culorile calde, pastelate ale tandreţii sau tonalităţile neutre ale indiferenţei.

Sentimentele produc o energie proprie, fie creatoare, fie distrugătoare. …Pot mobiliza forţe nebănuite, centrifuge sau centripete, ale căror efecte se vor răsfrînge în mod pozitiv sau negativ, stimulator sau inhibitor şi vor genera o mişcare puternică de deschidere sau de închidere, de răspîndire sau de fuziune, de diferenţiere sau de alăturare si vor favoriza astfel atracţia si tentaţia sau respingerea şi repulsia. Iar calitatea unui sentiment, bogăţia si nuanţele lui vor fi determinate tocmai de amprenta si semnul specific lăsate de miile de combinaţii posibile ale acestor efecte distincte şi ale mişcărilor lor, de intensitatea si de ritmul lor. în special sentimentul de iubire se află la baza unei mişcări paradoxale, care în acelaşi timp transformă si integrează fiinţa în raport cu ea însăşi, cu celălalt şi cu lumea, pe cele două coordonate principale: spaţiul şi timpul, în calitate de creator al unor schimbări tumultuoase si încîntătoare în ordinea universului interior, el îmbracă reperele care determină raporturile noastre zilnice în extraordinar, le imprimă alte forme, mai maleabile, mai suple, mai elastice.[...] Sentimentul de dragoste reface geografia spaţiului, remodelează ţinutul nostru interior. Poate fi resimţit ca o adevărată prelungire a sinelui către celălalt sau ca o apropiere a celuilalt către sine. Precum un pod sau o pasarelă, ne ajută să străbatem distanţele, să unim două vieţi, două experienţe care uneori, la început, se află la poli opuşi. La fel ca un magnet care aduce totul lîngă el. Ce contează atunci despărţirile, diferenţele sau chiar antagonismele! Sentimentul iubirii redefineşte informaţiile ceasului, adaptînd ideea de timp şi perioadă. Cine nu ştie ce înseamnă orele interminabile de aşteptare febrilă sau cît de repede trec minutele cînd vine ceasul despărţirii? De asemenea, provoacă un vast proces de amplificare, de retrospecţie şi de anticipare care revoluţionează prezentul, reanalizează datele din trecut şi instaurează o nouă realitate în existenţa fiecăruia, conform unui nou plan de unificare. Introduce în finitudinea zilei „momente de eternitate”, revizuieşte experienţele din trecut pentru a le reaşeza într-o nouă poveste scrisă după alte repere şi deschide perspective către un alt viitor. Aşadar, iubirea este matricea emoţională a unei noi entităţi colective şi solidare în doi, exprimată sub forma unui „noi” embrionar, arhetip al unui cuplu care se va prelungi sau nu sub forma instituţionalizată a căsătoriei sau chiar a liberei convieţuiri.

Iubirea adevarata

Iubirea adevarata exista. Exista, dar pentru foarte putini oameni, deoarece viata noastra mizerabila ne-a facut sa nu mai fim capabili sa iubim cu adevarat. Suntem rai, egoisti, ne dorim totul numai pentru noi, iar in aceasta situatie nu mai poate aparea iubirea adevarata. Pentru ca iubirea adevarata si cu egoismul sunt niste lucuri opuse, care e greu sa apara impreuna. Atunci cand iubesit cu adevarat iti doresti ca persoanei pe care o iubesti sa-i fie bine, nu tie. Nu ti-o doresti pe acea persoana langa tine doar pentru ca asa vrei tu, ci iti doaresti sa-i fie ei bine. De fapt cand iubesti cu adevarat nu esti fericit daca cel pe care il iubesti nu e fericit. El e primul la care te gandesti si dupa el urmeaza toti ceilalti. Atunci cand iubesti nu mai esti tu pe primul plan, nu mai sunt dorintele tale cele mai importante ci ale persoanei pe care o iubesti. E foarte greu sa iubesti cu adevarat. E mult mai simplu sa neglijezi dorintele celuilalt, sa te gandesti doar la fericirea ta, crezand ca tu sti ce e mai bine pentru ceilalti. Dar cu toate k e gereu sa iubesti cu adevarat, iubirea adevarata exista si cel ce a simtit-o vreodata se poate considera fericit. Fiecare om iubeste intr-un anumit fel si are nevoie sa fie iubit intr-un anumit fel...pot sa te iubeasca oricat de multi oameni si nu e de ajuns...dar e suficient sa te iubeasca doar unul singur exact asa cum simti tu ca ai nevoie...

Exista tot felul de oameni

Sunt oameni ce te accepta asa cum esti,sunt oameni care ar face orice sa iti atraga atentia,
sunt oameni ce mereu sunt in preajma ta,
pe care te bazezi in orice situatie si pe care nu ii apreciezi atat cat ar merita.
In clipa in care unul din ei iese din viata ta,
plecand pe drumul lui,lasa un gol imens,
care oricat ai incerca sa il negi ca exista,
el persista zi de zi si… atunci realizezi ce important a fost pentru tine acel om ,
acel suflet minunat care te-a insotit si a stat langa tine la bine si la rau…

Nu imi doresc nimic mai mult

Nu-mi doresc nimic mai mult de la viata,
decat ceea ce am!Imi doresc in schimb sa nu
pierd niciodata persoanele pe care le iubesc
si care mi-au fost alaturi atunci cand mi-a fost
cel mai greu!Restul lucrurilor,
sunt doar fleacuri peste care pot trece cu fruntea sus!

Am nevoie de tine

Am atata nevoie de tine , sa ma faci sa rad ,
sa imi spui cu un sarut ca ma iubesti prea mult , sa ma strangi in brate , sa imi spui ca totul va fi bine .Am atata nevoie de tine in seara asta , sa ma faci sa uit de tot ce e rau ,acum cand plang … sa ma faci sa zambesc . Nu pot fi fericita daca nu esti tu , nu pot sa simt ca traiesc daca nu esti tu .Am nevoie de zambetul tau , de ochi tai in care ma vad intotdeauna frumoasa , de sarutul tau , de imbratisarile tale … Am nevoie de tine sa respir , tu esti aerul de care am nevoie . Tu ma faci intotdeauna fericita si uit de tot . Tu esti tot ce am nevoie , as renunta la toate pentru noi , sa fim tot restul vietii impreuna . Simt ca te iubesc mai mult pe zi ce trece .

Indila - Love story

Nu stiu

Nu stii ce viata iti poate pregati.
Nu stiu daca sa raman langa o persoana care nu ma vrea aproape sau sa plec.
Nu stiu daca se merita sa-l tin in minte si-n inima ,daca el nu o face.
Nu stiu daca as pleca intr-o zi , cine ar plange sau cine s-ar bucura , pe cine ar interesa si pe cine nu .
Nu stiu în visele cui sunt .
Nu stiu cine sunt .
Nu stiu ce sa fac , pentru a schimba rutina care ma macina zilnic , singuratatea asta .
Nu stiu daca am nevoie sau daca vreau acea persoana.
Nu stiu cum sa-mi remediez sufletul , caci e cazut la pamant .
Nu stiu cum sa îi mint pe cei din jurul meu ca voi fi bine.
Nu stiu cum sa reactionez la nervi. Nu stiu de ce plâng .
Nu stiu de ce imi pasa. Nu stiu de ce iubesc , de ce sufar si de ce nu fac ce face si el , de ce nu-mi vad de viata .
Nu stiu nimic din ce nu stiu .

Anastasia Lazariuc Nu te mai cred

Imi plac inceputurile

 Îmi plac începuturile pentru ca atunci chiar si cei mai maturi oameni se transforma în adolescenti, pentru ca oricat de rational si ancorat în realitate ai fi, nu poti sa nu devii un visator, pentru ca oricat de multe lovituri le-ar fi dat viata celor mai încercate suflete, chiar în colturile lor mai întunecate va aparea o raza de speranta. Îmi plac începuturile pentru ca iubirea poate face emotii sa rodeasca chiar si în cele mai aride inimi,
pentru ca fericirea e atat de mare atunci, încat nu mai e loc de orgolii, pentru ca singura grija e descoperirea celuilalt, asimilarea lui… pentru ca atunci chiar crezi cu toata fiinta ca “de data asta” o sa fie altfel. Furnicaturile din stomac cand te suna, cand te ia de mana, cand se uita la tine, cand se apropie si îi simti mirosul, respiratia, bataile inimii – toate îmi plac. Si iubesc începuturile pentru ca te fac curajos… pentru ca îndraznesti sa crezi, sa speri, sa vrei. Pentru ca îti pun zambetul pe chip si soarele în suflet, pentru îndragostiti sunt ca niste licurici, au o lumina a lor speciala care îi distinge de restul oamenilor, pentru ca sunt unul langa celalalt si atunci nu le mai lipseste nimic. Si îmi plac începuturile tocmai pentru ca sunt scurte. Pentru ca lucrurile frumoase dureaza putin,
pentru ca daca ar dura mult n-am mai sti sa ne bucuram de ele,
pentru ca apar în viata noastra atunci când ne asteptam mai putin doar ca sa ne arate ca magia exista.

Trecutul

Noi parea ca o sa fim altfel, dar am sfarsit ca restul. Am sfarsit ca relatiile de dinainte si la fel cum vor sfarsi si cele viitoare. Iar eu, cel mai curajos suflet din lume, nu mai am curaj astazi sa visez. Vad în fiecare început sfarsitul si strivesc fiecare clipa de fericire sub greutatea gandului ca fiecare pas pe care-l facem ne duce spre final. Vorbele frumoase nu ma mai misca, mangaierile nu-mi mai ajung la suflet, iar fiecare promisiune se izbeste în mine de nimicitoarea întrebare “Pana cand?”.
Simt ca am devenit pragmatica, rationala, cinica, am devenit tot ceea ce nu eram. Si într-un fel poate ca mi-e bine asa, am o parere atât de proasta despre lume, încat cu greu as mai putea fi surprinsa. Stiu acum ca sentimentele nu dureaza iar oamenii sunt schimbatori, stiu ca “dragostea vietii” poate fi traita cu unul, cu altul, ca aceleasi promisiuni pot fi repetate iar si iar ca pentru prima oara… stiu deja care e succesiunea privirilor si a anotimpurile în iubire. Si ai zice ca e bine asa, dar eu simt cum ma usuc. Ma uit cu dezgust la oameni care azi îsi jura iubire vesnica, iar maine nu dau doi bani unul pe celalalt, îmi repugna gesturile epatante si cuvintele mari, dar chiar si asa am permanenta nevoie de ele. Am nevoie de iubire, tanjesc dupa afectiune, iar cand mi se ofera nu pot sa le primesc. Simt cum mi se scurge timpul sub auspiciile lui “Nimic nu e pentru totdeauna” si nu-mi permit sa ma mai bucur de nicio clipa la adevarata ei valoare. As vrea, dar e o parte din mine care nu ma lasa. Aduc cu mine trecutul în prezent si privesc viitorul de undeva de sus, supunandu-l convingerii fatale ca stiu deja cum vor decurge lucrurile. Si atunci ce rost ar mai avea sa o iau iar de la capat?

Zambeste

Astazi da, m-am leganat cu amintirile sau cu trecutul si mi l-am inteles si acceptat.
Este greu sa ajungi la independenta, sa nu te intereseze niciun aspect din ceea ce spun sau vor ceilalti, insa nu imposibil. Leganandu-mi gandurile si lasandu-le sa zboare, prin zborul lor care nu era uniform ci ratacit… hmmm… mi-am zis ca sunt la fel.
Da, toti ratacim si atunci l-am rugat pe vant, cel care-mi dadea balansul, sa ma duca in mine… a fost greu… multe buruieni crescuse de cand nu-mi vizitasem sufletul. Am inceput sa curat cu durere si lacrimi, dar nu m-am oprit… stiam ca facand curatenie voi gasi Lumina. ASA A FOST… Viata este ca o cascada. Aveti curaj sa va desprindeti de prejudecati si mai ales sa priviti in voi?
Dati-va si voi in leagan… merita sa va vedeti sufletul, mai ales in aceasta saptamana… Iubiti ca si cand nimic altceva nu mai conteaza! Zambiti ca si cand toata lumea depinde de zambetul vostru! Daruiti ca si cand sunteti singurii care pot darui totul .

Mihai Toma - Flutaka [Radio Edit]

)

A doua sansa

 “Iert, dar nu uit” – astea sunt cuvintele amare pe care ni le spunem dupa fiecare tranta pe care o luam, convinsi ca neuitarea inseamna maturitate si ca daca aruncam la îngramadeala în traista toate relele care ni s-au facut si le purtam cu noi la fiecare pas în lume, atunci nimeni nu are cum sa ne mai atinga vreodata. Asta ne spunem, convinsi ca nu am pus nimic la suflet, ci doar am adaugat înca o lectie învatata din cartea vietii, fara sa ne dam seama ca strangem în inima noastra atatea vechituri, încat într-o zi n-o sa mai putem deschide usa sa poftim pe cineva acolo. Oare ierti cu adevarat, daca nu poti sa uiti? Cum poti sa spui ca ai iertat, daca nu esti în stare sa te mai uiti la omul acela ca înainte, daca duci cu tine neuitarea la fel cum un detinut poarta un lant cu bila, condamnat sa nu se miste niciodata din loc? Si de ce ai spera la un nou început cand stii ca lucrurile nu vor mai fi niciodata la fel? E ciudat sa te întalnesti cu cei care au facut parte din viata ta la un moment dat si sa îi privesti acum ca pe straini. Te întrebi cand si de ce, încerci sa-ti dai seama cum s-a ajuns aici si ce ai fi putut face altfel. Chiar poti sa ierti, daca nu uiti? Si mai ales, esti un om rau pentru ca nu poti sa uiti?

Nu incerca

Am uitata sa te anunt…nu ma mai cauta …acum sunt un suflet gol …ai reusit sa imi inchizi intr-un glob tot ce era mai frumos in inima si mintea mea…
Acum ma uit cum infloreste departe de al meu trup si sufletu gol imi este... ca ai rapit ce am avut mai frumos…
Nu incerca sa intri cu forta in sufletul meu.
Sunt cioburi ale viselor mele sfaramate peste tot.
S-ar putea sa te ranesti. Nu te stradui sa-mi vinzi iluzii…
le-am cumparat pe toate. Nu mai am unde sa le pun,
nu stiu ce sa fac cu ele. Nu te chinui sa ma faci sa plang.
 Lacrimile mele sunt putine si pretioase.
Le daruiesc cu zgarcenie si am invatat de mult ca cel care ma va face sa plang nu merita.

Cand voi inchide ochii

Cand voi inchide ochii pentru totdeauna,
tu sa-mi pecetluiesti buzele cu un sarut pentru a le incalzi,
iar picioarele sa mi le acoperi cu petale albe de trandafiri si in par;
sa-mi prinzi trandafirul rosu al iubirii eterne ce va lumina chipul meu
invaluit de tristetea mortii.
Iar…, de vei zari o lacrima ce se va scurge pe obrazul meu palid sa stii ca e de ramas bun.
Si cand pamantul imi va acoperi trupul care candva tu l-ai atins,
sa-ti amintesti ca te-am iubit dintotdeuna sincer si…
acea iubire nu s-a stins, dar sa nu plangi, ca eu voi fi mereu cu tine,
chiar daca doar numai in vise.
Iar pe mormantul meu din florile ce mi le-ai adus sa scrii cuvantul:”FERICIRE”,
caci am simtit-o datorita tie si sa nu uiti ca TE IUBESC,CHIAR DACA NU MAI SUNT..

Despartire

 ”Nu vreau sa te fac sa suferi “. De ce spunem mereu asta înainte sa-i smulgem cuiva inima din piept?
Mi-ai spus-o si tu, de parca daca iei cateva cuvinte si le împletesti frumos dupa manual,
cum au facut atatia înaintea ta, o sa-mi fie mie mai bine. Nu-mi este.
Nu ma încalzeste cu nimic ca îmi spui cuvinte, cand eu îti vorbesc despre sentimente…
ma îngheata usurinta cu care îmi zici “Adio”. Acum ai inima mea în maini si mi-o întinzi…
doar atat ti-a mai ramas de la mine si nu mai ai nevoie de ea. Nici nu ma uit la tine, n-o vreau!
“Ia-o, iti strig. Sau mai bine da-i foc…poate asa m-as mai încalzi si eu iarna asta.”  Am mainile reci, iar mainile tale nu mai tin minte de mult atingerea mea.
Nici eu nu mai tin minte cum e sa îti fie cald… Înca mai am însemnata pe mine povestea noastra,
dar tu ai sters demult cu uitare amprentele mele de pe trupul tau. Ai intrat sub dus, singur,
si în timp ce vedeai viitorul venind spre tine, cu un burete stergeai trecutul.
Daca mai ramasesera cativa stropi din mine, i-ai sters si pe aceia atent cu un prosop.
Te-ai uitat, apoi, în oglinda mandru de perfectiunea trupului tau. “Acum e loc pentru povesti noi!”, ti-ai zis.Si cuvintele, unde sunt cuvintele? Ce ai facut cu ele? Sa stii ca ma doare în piept fiecare respiratie pentru ca le-am inhalat eu si au ramas înauntrul meu…s-au lipit de plamani ca si cum ar fi fost dintotdeauna acolo, iar acum nu mai vor sa iasa. Ma doare fiecare pas pe care-l fac pentru ca port cu mine povara amintirii tale, iar în loc de inima am un gol în forma de tine. Buzunarele îmi atarna pline de amaraciune, iar bluza mi-e uda de ganduri sub forma de apa sarata.As intra si eu în comedia asta pe care o joci doar de dragul de a împarti pentru ultima oara aceeasi scena cu tine.As juca rolul tau si, privindu-te din spatele unor ochi goi, ti-as spune si eu ca “Nu vreau sa te fac sa suferi”. Dar stim amandoi ca as minti… Ne-am scris rani pe trup, iar apoi ni le-am vindecat unul altuia doar ca sa ne ranim din nou.
Repetam mereu acelasi ritual, pagina cu pagina. Pana cand, într-o zi, tu nu le-ai mai vindecat pe ale mele… Acum am toata dragostea asta în mine si nu stiu ce sa fac cu ea.

Uneori

  

 Uneori e bine sa nu mai astepti nimic de la oameni. Sa nu astepti sa te înteleaga…
de cele mai multe ori nu te întelegi nici tu.
Sa nu te astepti sa fii o prioritate pentru ei si nici macar sa se gandeasca si la tine cand iau decizii.
Numai atunci cand vei învata sa nu ai asteptari de la ei te vei pune singura la adapost de noi dezamagiri.
Uneori e bine sa fii rece. Acorda-ti o zi în care sa fii indiferent,
sa nu-ti mai pese de ceilalti, o zi în care esti tu pe primul loc.
Permite-ti pentru o zi sa fii egoista, sa te gandesti doar la tine si
sa nu-ti planifici cu atentie fiecare miscare de teama sa nu fie ranit cineva.
Poate în ziua aceea unii vor fi uimiti sa afle ca pamantul nu se învarte în jurul lor,
iar tu…tu vei vedea ca nu ai nevoie în viata ta de oameni care secatuiesc tot ce e mai bun din tine.      Uneori e bine sa traiesti momentele asa cum vin.
Azi nu-ti mai calcula miscarile astfel încat sa ajungi maine la destinatia dorita.
Chiar si în carti multe povesti au final deschis…de ce crezi tu ca ai putea sa îti planifici viata?  Uneori e bine sa accepti ca lucrurile nu depind numai de tine.
Ca fericirea nu vine atunci când ai cea mai mare nevoie de ea si ca noi,
oamenii, nu suntem facuti ca sa apartinem unii altora. Cu toate acestea…
un om este cu adevarat “al tau” atunci cand nu faci NIMIC ca sa-l tii langa tine, iar el este înca acolo.
În fine…uneori (foarte rar) reusesc sa fac lucrurile de mai sus.
Dar în putinele momente în care mi-am facut mintea sa taca si am pus Stop emotiilor,
 mi-am dat seama ca trebuie sa înveti sa îti fii de ajuns tu însuti si sa nu te lasi definit de oamenii din jur.
Pentru ca oamenii pleaca, iar la sfarsitul zilei…TU esti TU indiferent langa cine stai.

8 Martie ..La Multi Ani Mama..

Sa avem o mama ca tine inseamna mult pentru noi... Stiu ca intotdeauna va fi cineva care sa ne arate ca ii pasa de noi, cineva care sa ne asculte fara sa ne judece aspru si care va dori mereu binele tuturor. Vei fi mereu cea la care ne vom intoace acasa cu drag si chiar daca nu vom reusi, gandurile noastre de apreciere si dragoste vor ajunge mereu la tine...oriunde am fi ..Te vom iubi neincetat si pentru totdeauna scumpa noastra mama...si vrem sa iti multumim pentru toti anii in care chiar daca ai fost trista ...tu ai zambit mereu in fata noastra pentru a-ti ascunde durerea..Iti multumim mama si din suflet iti uram un sincer si calduros La Multi Ani de ziua mamei...

Doare si acum

As vrea sa pot sa vorbesc....sa pot spune cat de tare ma doare..
sa pot spune tot ceea ce simt si cat de dureros poate fi..Am incercat sa trec peste ...am facut tot ce mi'a stat in putinta dar am esuat..nu am reusit sa uit,nu am reusit sa te uit.Au trecut 6 luni de atunci,6 luni pline de tristete si singuratate,
iar eu nu am reusit sa sterg nimic din tot ceea ce ai insemnat pentru mine,ceea ce insemni pentru mine deoarece pe zi ce trece totul parca se accentueaza in loc sa se stearga..Imi e dor si doare...ma trezesc dimineata si primul meu gand esti tu..merg la culcare seara si ultimul meu gand esti tu ...te visez si te simt langa mine ...pe tine...cel care mi'ai spus adio intr'un mod cat se poate de dureros...Ma intreb de ce ? vesnicul de ce....de ce nu te pot uita ? desi m'ai ranit atat de tare?De ce nu te pot scoate din inima mea desi tu esti cel care a sfarmat-o in mii de bucatele?
De ce ? Am atatea intrebari la care nu gasesc un raspuns ...
M'ai distrus .....asta e ceea ce ti'am spus cand te'ai decis sa pleci ..
desi nu credeam ca ma poti distruge in asa hal..
Si uite'ma dupa atatea luni , scriind despre tine si plangandu'mi de mila..As vrea sa te pot ura , as vrea sa nu fi existat vreodata in viata mea..as vrea sa te uit ...dar se pare ca te'ai inchis atat de adanc in inima mea incat nici faptul ca ai facut'o bucatele nu te'a scos de acolo..Nu stiu care mai este rostul meu in viata , nu stiu pe ce drum sa apuc ,viata fara tine nu mai este ce a fost ..ma simt straina...ca si cand nu as apartine nici unui loc ..ma simt singura .

Trecutul revine mereu fie ca vrei fie ca nu vrei

Ma framant gandindu`ma ca acum ea te tine in brate..
ca ea tresare cand iti simte parfumul..
ca ea va fi langa tine cand vei fi fericit sau suparat..
ca ea te va felicita cand vei avea succese si te va alina cand vei avea esecuri...
dar..sunt constienta: in timp lucrurile acestea imi vor fi indiferente,
poate chiar in curand ,mai curand decat imi pot imagina chiar si eu.
Mi`a facut bine ultima data cand m`ai luat in brate..
m`am simtit bine..protejata......nu, nu imi mai fac sperante,
pana si tu ti`ai dat seama ca acum chiar s`a terminat...
chiar nu mai vreau sa mai fie ceva intre noi ,
acum tu esti cu ea ,eu sunt cu mine....
cum ti`am zis si tie: life goes on no matter what!..
si mi`ai spus ca trebuie sa le invat si pe alte fete..chiar si pe mine..
pentru ca uneori sunt slaba..si cad in melancolie.....si imi revin.....
si iar cad.....pentru ca sunt om si am sentimente....
pentru ca nu exista om fara sentimente si chiar daca acesta ar exista nu ar fi om.

Hai sa mai fim copii macar o data

Fie ca este in favoarea sau in defavoarea noastra, timpul trece.
Nu il poti opri cu nimic. Oricat ai incerca sa schimbi lucruri
din trecut nu ai cum.
Nu te poti intoarce sa faci lucrurile altfel.
Nu stim ce se va intampla pe viitor.
Stim doar ca timpul trece si trebuie sa-l facem sa treaca in favoarea noastra. Trebuie sa invatam, sa ne invatam sa ne bucuram de fiecare clipa ce trece. Sa nu mai lasam de azi pe maine. Sa nu mai spunem "nu fac asta pentru ca imi ies din zona de comfort." sau mai stiu eu ce. Poate trebuie sa spunem si " hai sa vedem ce sa intampla daca...".Zilele trec, anii trec. Hai sa mai fim copii macar o zi. Problemele noastre sa fie faptul ca Ea are haine de papusa mai frumoase si El are masina cu telecomanda.

Dupa atata timp...

Heei..vorbesc cu tine! raspunde!` asta imi spunea cineva..si eu..
eu priveam in gol..secatuita, satula, scarbita de tot ce inseamna dragoste.
Stai si te gandesti ca multa lume stie ce`i dragostea....
dar chiar stiu ? Ei bine nu si poate ca multa lume o sa ma ia drept nebuna....
stiu sunt obinuita , dar dragostea inseamna sa uiti de tine..
sa faci tot posibilul ca lui sa`i fie bine.
In dragoste nu e loc de mandrie prosteasca..
si uite ca poate unii nu cred dar o persoana o poti cunoaste in putin timp nu neaparat in ani..
nu`ti vine sa crezi ? nu`mi pasa..
si uite`ma aici..la 6 luni dupa ce ne`am spus adio..
inca supravietuiesc....inca respir....cum ? nu stiu..
simt niste chestii greu de explicat..
de fiecare data cand cineva iti pronunta numele ceva ma loveste in cap simt ca mi se strange inima..