...înainte de toate, esti om si te doare, si ai visuri pentru care lupti în fiecare clipa...
Esti om si cateodata îti pierzi speranta,
esti om si esti dependent de iubire, simti nevoia sa primesti vorbe frumoase, îmbratisari si încurajari."
De ce sa spun ca nu-mi pasa cand simt ca durerea se raspandeste înauntrul meu?
De ce sa spun ca nu-mi pasa cand obrajii îmi sunt deja umezi?
De ce sa spun ca nu-mi pasa cand întreaga mea fiinta striga disperata dupa ajutor?
De ce sa spun ca nu-mi pasa cand nu stiu sa ma prefac?
Ca sa par puternica, ar spune unii, fara sa stie ca m-am prefacut destul si nu mai pot ascunde
tristetea acunsa dupa un zambet si asa nereusit.
Se întampla uneori sa pui punct acelei perioade în care ai luat pe “sunt bine”
în brate si sa te arati lumii asa cum esti: cu slabiciuni, cu temeri, cu nevoi,
cu lacrimi înca neuscate, cu rani înca deschise, cu sensibilitatea care te caracterizeaza,
cu doruri nesfarsite, cu sentimente nemarturisite, cu vorbe nerostite...
Pentru ca înainte de toate, esti om si te doare, si ai visuri pentru care lupti în fiecare clipa...
Esti om si cateodata îti pierzi speranta, esti om si esti dependent de iubire,
simti nevoia sa primesti vorbe frumoase, îmbratisari si încurajari.
Si cedezi atunci cand vezi ca nu e nimeni prin preajma care sa îti ofere macar un zambet,
sa îti picure putina liniste si speranta în suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu