Se întampla sa vrei sa te descarci, dar sa o faci în asa fel încat nu fie nevoie sa vorbesti,
sa nu trebuiasca sa raspunzi la întrebari, sa asculti pareri, critici, tot felul de remarci.
Iar eu pentru asta am ales scrisul. Pentru ca am descoperit în el un prieten mai bun decat ma asteptam.
Ma lasa sa scriu ce vreau, cum vreau, oricand vreau, nu'mi pune întrebari, nu ma judeca, nu'mi cere explicatii,
sta si ma "asculta" tacut, linistit...
Tot ceea ce am nevoie uneori este o foaie si'un pix.
De ce scriu? Scriu pentru ca asa ma descarc cel mai bine.
Scriu pentru ca doar asa pot "vorbi" cu mine si'mi pot regasi linistea, speranta, încrederea.
Scriu pentru ca vreau sa îmi explic mie anumite lucruri si chiar sa ma cunosc mai bine, sa ma înteleg mai bine.
Scriu pentru ca doar asa mai pot "certa" pe cei care m'au dezamagit,
care spuneau ca ma iubesc si care s'au dovedit a fi altfel decat îi vedeam eu.
Scriu pentru ca doar asa îmi pot alina dorul de cei care sunt departe de mine sau de cei care nu mai sunt...
Scriu pentru ca doar asa penita se umple de amintiri pe care mi'as dori sa le retraiesc sau pe care nu vreau sa le pierd.
Scriu pentru ca scrisul este pentru mine o gura de oxigen de care am mare nevoie. Scriu pentru ca simt sa fac asta.
Scriu pentru ca asa îmi smulg toata apasarea din suflet.
Scrisul este cea mai buna caracterizare a mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu