Nu mai pot respira,nu mai pot vedea,fiecare lacrima care aluneca pe obrazul meu,
este o picatura din dragostea enorma pe care ti'o port.Incerc sa le sterg...dar ele continua sa curga...
de dorul tau si pentru tine...inima imi este strapunsa de ace,cuie,spini,de cutite,inima aceea care odata tu imi spuneai sa am grija de ea...sa nu o dau oricui pentru ca nu toata lumea va sti sa o aprecieze...acum parca nici nu mai bate,
Ma opresc din scris si merg la geam ..inca incercand sa imi sterg lacrimile... vorbesc cu tine..iti spun ca imi lipsesti si ca te'as vrea inapoi sperand .....sperand ca ma vei auzi..
Cu mainile impreunate plangand iti cer iertare... pentru tot...
ca nu ti'am fost aproape..si ca te'am neglijat...ca nu ti'am spus mai des cat te iubesc de mult..
As vrea sa imi ridic ochii spre cer...dar nu indraznesc deloc..
Nu imi mai pot permite sa ma uit la cer,pentru ca nu demult imi aratai cerul si imi spuneai..
Uite tata ...cerul este plin de stele ...maine cu siguranta va fi o zi frumoasa..
Va fi tati? chiar va fi ? cum voi mai putea spune ca "maine va fi o zi frumoasa" cand tu nu mai esti?
Cum voi mai putea spera la o noua zi mai buna fara tine ...cum?
As vrea sa pot explica toate starile care le am...as vrea sa pot explica durerea ce este in sufletul meu..
as vrea sa pot explica lacrimile care daca nu'mi curg pe obraji ..imi inunda sufletul si inima...
Dar....Cum sa explic sau ce sa spun despre lacrimile care nu se vad, care nu curg, dar care poarta cu sine oceane de suferinta, care poate imi alina rani sau, dimpotriva le adancesc?
Cum poti sa explic sentimentele interioare ale unei fiintei umane,
sentimente care rar au o interventie directa.
Am ganduri neimpartasite, nemarturisite, neintelese, tainice, adesea neimplinite care dor, care provoaca suferinta. Asa cum sunt cuvinte nerostite, pastrate in inima omului,
pana cand, vor erupe ca un vulcan, surprizand, ranind sau vindecand, implinind sau provocand prabusiri oamenilor din jur si, chiar si mie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu