Ironic, insa, nu a iesit deloc asa cum ar fi trebuit. Dar asa este viata, ironica.
Vei rade, probabil, dar stiam. Poate inca de dinainte sa te cunosc sau sa ma gandesc macar ca te-as putea cunoaste.
Si ce daca tu nu stii nimic despre mine? Ai tot timpul sa afli. Asa cum am avut si eu sa aflu despre tine.
Hai sa zicem ca e un vis. Ca tu nu ai plecat. Cel putin, nu de tot...
si sa zicem ca ai putea da timpul inapoi cu o zi inainte de a ma fi cunoscut.
Te-ai mai intoarce? Ai mai vrea sa ma cunosti? Si daca da, ai ramane?
Eu visez ca nu ai plecat. Ca esti inca aici.
Ca ma tragi de mana si imi spui ca totul este bine si doar imi fac griji degeaba, asa cum fac eu mereu.
Si cine stie... poate intr-o alta zi, o alta viata, o alta lume... totul este atat de diferit, dar totul este la fel.
Daca pleci, te rog sa nu te mai intorci. Nu am nevoie de mila sau resentimente. Si daca pleci, sa nu imi lasi nimic.
De amintiri nu am nevoie. Pastreaza-le tu pe toate, sper sa te bucuri de ele. Ia si toate cuvintele tale inapoi.
Minciuni am auzit destule, iar povesti am si eu, dar nu mai cred in ele.
Asa ca poti rupe toate paginile, le vei scrie din nou asa cum iti doresti.
Eu voiam doar sa imi vorbesti sincer si deschis, dar intr-o lume a mastilor,
se pare ca nu poti deschide o usa fara a inchide alta.
Ai putea lua cu tine si toate zilele. Mie nu imi mai trebuie, poate tu vei sti sa le folosesti mai bine.
Eu am cam uitat. Dar sper sa ai parte de ce ti-ai dorit. Sper ca soarele iti zambeste, iar vantul te mangaie.
Si sa nu uiti, ca mine, sa te bucuri de tot ce este frumos in viata.
Sa ai grija sa nu repeti greselile, ci sa inveti din ele.
Si daca pleci, imi voi vinde sufletul sa te visez cu ochii deschisi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu