M'ai lasat sa plec

Iubire…
M'ai smuls din tine!
Te'ai lepadat de iubirea mea ca de ultimul pacat si m'ai facut una cu pamantul.
Mi'ai promis fericire, dar m'ai strivit ca pe rozariu în plina rugaciune.
M'ai rupt în bucatele dupa ce m'ai ridicat ca pe cel mai sfant monument.
Dar poate înca n'ai aflat, împaratul fara coroana, nu mai e împarat si din orice întreg ai rupe,
ramane un gol ce usor nu'l vei putea umple.
Stiu, vei spune ca vei reusi sa stergi trecutul, ca asta e ceea ce'ti doresti.
Poate reusesti…
M'ai alungat de langa tine crezand ca stelele pot sta departe de cer.
Oare îti mai amintesti cand cu mainile tale  îti placea sa mangai al meu trup,
cand ne cladeam visele impreuna si ne faceam planuri de viitor ...
Iubire…
Cu fiecare rasarit îti vei aminti de mine, îti va lipsi sarutul si aroma cafelei tari.
Îmi vei cauta parfumul printre perne, trezindu'te singur în noapte.
Vei umbla pe drum, cersind iubire pe la toate, dar vei vedea iubire cum e sa cauti rauri în deserturi uitate.
Vei ajunge acasa, seara de la munca, grabit sa'mi povestesti ce'ai mai facut, grabit sa ma iubesti din nou,
dar tot ce vei gasi, va fi al tau ecou.
Comoara ti'a plecat.
Si'apoi, tot cu acele maini  îti vei sterge lacrimile ce vor sta curga, nu din iubire, nu din ura…
ci din amaraciunea ce singur ti'ai creat.
Zambeste, acum esti singur în palat asa cum ti'ai dorit ...
cand m'ai lasat sa plec de langa tine...