vreau sa respir pentru mine. Nu pentru altii.
Vreau sa cad în genunchi, sa îmi iau în palme fata si sa plang. Pentru mine, nu pentru altii.
Vreau sa îmi spun ca e ok sa plangi. Ca doar cei insesibili nu o fac. Sa îmi inchid ochii
sa fiu doar eu cu mine, în liniste, fara sa cred ca am devenit mai putin puternica.
Fara sa ma uit în jur sa vad degete îndreptate. Sa ma încarc cu energie.
Sa ma încarc cu mine. Cu tot ce am fost, sunt, si vreau sa fiu.
Azi, în mijloc de saptamana, vreau sa ma opresc. Nu pentru a privi înapoi,
ci pentru a vedea ce am în maini acum. Ce pot strange, ce pot simti, ce pot duce mai departe, si ce am de lasat.
Azi…
vreau sa învat sa spun NU atunci când simt ca nu ma defineste. Sa spun DA atunci cand de da am nevoie.
Nu vreau sa fiu un contur negru pe o foaie alba doar pentru ca asa vor unii.
Vreau sa fiu culoarea ce îsi iese din contur. Culoarea ce umple spatiul gol. Ce transmite ceva.
Azi…
vreau sa ma colorez cu lucrurile ce îmi plac.
Cu zambet, cu oameni minunati, cu experiente de viata, cu respect si iubire.
Azi…
nu ma plang. Iau doar o pauza de la ´´ totul e bine´´.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu