Ma doare ca plang în tacere ca tu sa nu auzi cat de mult ma sufoca gandul ca esti departe.
Ma simt ca o trestie care încearca sa stea dreapta chiar daca vantul bate mult prea violent.
Sunt ca un înger tacut ce vegheaza asupra ta, mangaindu-te în timp ce dormi,
ca mai apoi cand te trezesti sa plec departe ca tu sa nu stii de prezenta mea.
Uneori, uit cate o lacrima varsata pe perna ta. De cate ori deschid gura sa-ti spun lucruri care ma dor,
ma opresc si ma uit la fericirea din ochii tai. Esti atat de frumos! Cand esti trist,
nu pot sa-ti spun nimic din ce as vrea pentru ca plang. Plang pentru tine.
Tremur la gandul ca s-ar putea sa fii nefericit.
Iubesc, dar nu iubesc cu o iubire egoista ci iubesc cu o iubire care ofera totul,
neasteptand nimic în schimb. Ma doare vocea ta, dar mai tare ma doare lipsa ei.
Nu vreau sa-mi imaginez o zi în care universurile s-ar întalni ca poate aceea e ziua care-mi va strica iluzia.
Si nu vreau sa mi-o strice. E bine asa…e unica vocea ta.
E o vibratie dureroasa care-ti atinge fiecare por facand sa tremure sufletul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu