Printre toate palmele luate de la viata ,
ma straduiesc sa zambesc ,chiar daca zambetul imi este amar ,chiar daca inlauntrul meu curg lacrimi,
chiar daca simt toata greutatea lumii pe umerii
mei …merg mai departe …si poate va veni ziua
cand am sa invat sa pierd oameni,sa invat ce este resemnarea,
am sa invat sa imi tin sufletul in palme ,palmele mele ,nu palmele oricui ,am sa invat sa plang atat cat trebuie ,
sa nu mai risipesc lacrimi ,am sa invat ca oamenii sunt trecatori prin viata mea si oricum ar fi ,
la sfarsitul calatoriei voi fi doar eu …cu mine…
Uneori ,as vrea sa pot plati indiferentei cu indiferenta ,sa iau fara sa dau nimic in schimb ,
sa fiu in stare sa calc in picioare sentimente …fara sa-mi pese …
sa raspund lipsei de delicatete cu cuvinte dure…sa provoc rani,la fel ca cele ce-mi sunt provocate …
sa dau durere ,pentru durere…sa curga lacrimi pentru
lacrimile mele…as vrea sa urasc ,dar…nu pot …stiu doar sa iubesc …asta sunt …si ma accept asa cum sunt..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu