Ne stergem de praf si mergem mai departe. Timpul le vindeca pe toate pana la urma. Ce daca în loc de suflet avem fasii ?
Poate cuiva o sa-i pese într-o zi si o sa lege totul frumos…
aproape la fel cum era înainte. Acum legaturile s-au rupt.
Dar trebuie sa fii acolo. Pentru ei. Pentru ca lumea nu se opreste cand ti se-mprastie tie sufletul.
Totul este sa gasesti în tine puterea de a merge mai departe. Fie si cu capul plecat,
în cautarea fasiilor care s-au pierdut.
Lor trebuie doar sa le zambesti, pentru ca uneori pur si simplu nu poti sa spui nimic. Tot ce simti ramane în sufletul tau…
Oamenii nu stiu ca pentru clipele lor de îndoiala, eu m-am tarat pana la capatul lumii,
pentru fiecare lacrima de-a lor, eu am implorat cerul sa le mai dea o sansa, iar atunci,
cand si-au plecat privirea, eu am tinut speranta în brate sa nu se piarda.
As vrea sa nu-mi pese de nimeni… dar totusi imi pasa. Noi ne salvam prin oameni, si,
fireste, ne pierdem tot prin ei. Fiintele pe care le-am cunoscut si care m-au iubit,
au fost treptele scarii prin care am devenit ceea ce sunt. Fara ele nu as fi ajuns nicaieri.
În fiecare zi, Dumnezeu ne da Soarele si, de asemenea, un moment în care avem capacitatea de a schimba
tot ceea ce ne face nefericiti ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu