Iarta'ma ....sufletul meu

Iarta'ma , al meu suflet.... Iarta'ma ca nu am avut grija de tine... Ca te'am obligat sa crezi naivitati si ca te'am amagit mimand fericirea! Iarta'ma pentru toate jumatatile de masura, pentru ca te'am privat de libertate, pentru ca ti'am interzis atatea! Iarta'ma ca te'am transformat intr'o gara, prin care au poposit tot felul de trecatori, care nu au stiut sa te respecte, care te'au murdarit si care au luat tot ce au putut din tine! Iarta'ma ca te'am pustiit cateodata de tot ce aveai frumos. Iarta'ma pentru toate intrebarile cu care te'am torturat,pentru toate complexele cu care te'am impovarat! Iarta'ma ca te'am bulversat cu sentimente contrarii si iluzorii, fiind prea grabita sa iubesc, sa urasc, sa plec si sa ma intorc.....iarta'ma ca nu am stiut cat esti de fragil si de dependent de iubire! Iarta'ma pentru toate ezitarile, pentru toate amanarile si pentru toate renuntarile la visuri!!! IARTA'MA al meu suflet!

Oamenii te pot caracteriza in fel si chip...

Oamenii pot spune orice despre tine. Te pot alunga, te pot rani, te pot uita. 
Te jignesc, te folosesc, te provoaca sau te umilesc. 
Te folosesc. Dar nu iti pot fura ceea ce esti, ceea ce stii, ceea ce simti sau ceea ce ai in suflet.
Oamenii se pot imparti în 3 categorii mari: cei care te admira si te sustin, cei care te lingusesc si cei care se cred superiori, sunt invidiosi si dau din gura doar ca sa spuna nimicuri.
Cuvintele devin uneori sabii ascutite care taie în carne vie si care lasa rani adanci si cicatrici vizibile.
Cat de mult ne schimba vorbele care ne ranesc?
Cat de mult ne schimba faptele oamenilor care ne dezamagesc?
Cat de mult ne pierdem pe noi insine atunci cand plecam urechea la altii?
Marturisesc:
Am daruit cate o bucatica din sufletul meu fiecarui om pe care l'am intalnit.
Bucuria mi'a venit ascultand vorbe sincere si calde care mi'au fost adresate numai mie.
Am plans pentru ca m'au durut vorbele aruncate ca niste pietre in directia mea.
Nu sunt cea mai buna sau cea mai frumoasa sau cea mai inteligenta si nu am nevoie de nimeni sa imi clarifice asta.
M'am lasat influentata de pareri, de vorbe, de rautati. Si am pierdut zambete.
…dar nimeni, absolut nimeni nu m'a facut sa ma simt rusinata de mine,
de ceea ce stiu ca sunt si pot sa fiu, de ceea ce am si port in suflet.
Nimeni nu a putut sa imi ia prietenii, dragostea, bucuria si seninatatea.
Mi'au furat nopti si lacrimi. Dar nu m'au facut sa ma simt “mica”.
Pentru ca nu sunt.
Spunand asta, imi amintesc cateva cuvinte, care imi tot rasuna in minte: 
  “Suntem obisnuiti ca oamenii sa'si bata joc de ceea ce nu inteleg si sa maraie la ceea ce'i bun si frumos,
care adesea le e nesuferit.”
Asadar,nu lasa pe nimeni sa te faca sa te simti mic,doar pentru ca acesta nu e capabil sa inteleaga.

Nu mai vreau sa iau nimic de la inceput...

Cand ceilalti isi fac planuri pentru inceputurile  care vin,
eu ma intreb cum si daca il voi incheia pe cel de acum.
Pe cand altii deapana amintiri din viitor, eu ma lupt sa inchei,
onest si precis, fara zecimale, socotelile trecutului.
Fiindca nu mai vreau sa iau nimic de la capat
M'au istovit atatea inceputuri. Sunt satula sa o iau, iar si iar, de la capat.
Am ostenit cazand si ridicandu'ma, inca si inca o data,
in numele rolului meu blestemat de femeie puternica.
Nu mai vreau sa pretind ca practic de drag genuflexiunile conturului tonic,
cand, de fapt, la fiece pas, sunt pe punctul sa cad in genunchi si sa urlu.

Sunt Femeie...

Pentru ca sunt femeie… pot fi soare si furtuna in acelasi timp.

Te pot face sa ma alinti ca pe un copil sau sa ma cuprinzi ca pe o zeita,
te pot face sa razi sau te pot scoate din minti atunci cand nu imi spui ce vreau sa aud.
Pentru ca sunt femeie…imi folosesc senzualitatea pentru ca imi place sa stii ca pot fi admirata si de altii.
Imi place sa port tocuri si rochii si mai ales sa sterg rujul meu de pe buzele tale.
Dar, nu uita… pentru ca sunt femeie, NU am nevoie de cineva care admira mai multe femei in acelasi timp.
Am nevoie de un barbat si acela este admirat pentru succesul lui,
in timp ce el ma vrea doar pe mine… doar stii ca sunt femeie!

Dar sa nu uiti ca stiu asta: CEA MAI MARE DOVADA DE IUBIRE A UNEI FEMEI
ESTE ACEEA DE A STI CA POATE AVEA APROAPE ORICE BARBAT DAR TE IUBESTE DOAR PE TINE!

IUBESTE'TE FEMEIE !.

IUBESTE'TE FEMEIE !.
Nu lasa niciodata singuratatea sa te cuprinda, s'ar putea uneori sa o traiesti... dar trebuie sa inveti sa te bucuri de ea.
Nu te privi ca pe o persoana urata, grasa sau prea slaba, ceea ce conteaza cu adevarat este continutul, nu ambalajul.
Iubeste'te mult! , imagineaza'te fericita, mintea este un magnet si tot ceea ce doresti si gandesti, vei atrage ca prin farmec.
Nu trebuie sa te simti inferioara altei femei, ea poate fi superioara in unele cazuri... dar tu vei avea virtutile tale in altele.
Nu uita sa iubesti viata, cu zilele ei insorite, cu zilele ei innorate, cu trasnete si fulgere.
Asta este viata şi este facuta ca sa o traim, sa ne bucuram de ea în orice moment...in fiecare clipa...
Femeie, cu tine vorbesc...!
Umple'ti sacul cu amintiri frumoase si lasa'le pe cele rele la marginea drumului... iar acum, in fata oglinzii... zambeste ...
Uita'te la frumusetea trupului tau si scoate'l in evidenta, pe urma priveste in interiorul tau:
In tine sta puterea !
Ai de ales:
Poti sa'ti mai acorzi o sansa de a fi fericita, sau sa astepti, trista, ca viata ta sa se stinga.
Sa te simti frumoasa si iubita, sau urata si cu o viata fara sens.
Ai de ales:
Sa'ti inclestezi pumnii si sa lupti pentru idealurile tale,
sau sa'ti pierzi orice speranta.
Ai de ales:
Bucuria sau tristetea.
Fixeaza'ti teluri si lupta pentru ele, nu fi egoista si dedica o parte din timpul tau lucrurilor care iti plac si care te fac fericita.
Tine minte !!!
Asa cum te simti ...asa te vor vedea...!
In aceeasi masura in care iubesti ... te vor iubi ...!!
Si inainte de orice altceva ...
IUBESTE'TE PE TINE INSUTI !
Asa cum esti !

Senzatia de slabiciune

Sti senzatia aia,cand uneori nu mai poti sa respiri?
Cand ti se usuca gura,iti scade pulsul,iti lipseste adrenalina…parca aerul nu'ti mai intra pe nari,
nu mai ajunge in plamani… Simti ca te usuci,ca nu mai ai vlaga,ca te dezintegrezi.

Acea durere…oh,durerea aia,cand nu mai esti tu,nu te poti controla.
Iti smulgi hainele de pe tine in speranta ca o data ce nu va mai exista
haina pe pieptul tau vei ajunge intr'un sfarsit la inima,
si ai sa poti sa o scoti de acolo,si durerea va inceta intr'un sfarsit.
Dar nu e asa…chiar deloc,durearea si neputinta devin din ce in ce mai mari,
si treci dincolo de haine,ajungand la piele,zgariind'o si ranindu'te,
dar nu mai simti asta…nu se compara cu durearea dinlauntru existentei tale,
durearea macinatoare care te face sa iti pierzi mintile.
Plangi,curg lacrimi dupa lacrimi,dar parca nu'i de ajuns,nici pe departe…te doare,te distruge.

Vrei sa tipi,dar gura ti'e inclestata,
abia poti scote niste sunete sugrumate si subtiri,
care iti produc un nod imens in gat din cauza caruia nu mai poti nici respira…
iti tragi sufletul,speri la un strop de aer,sa'ti poti continua  eliberarea durerii…

Dar durearea e imensa,te nenoroceste…e ingrozitoare,iti musti pumnii,
zgarii podeau,tragi covertura de pe pat,esti in genunchi,te rostogolesti,
in tot acest timp,cu mana inclestata pe piept ,sperand ca poate,
poate o sa reusesti sa suprimi durerea…dare ea e atat de mare,si nu se lasa!

Nu se opreste! E acolo,si roade,roade neincetat asa cum tu pe podea fiind ,
ajungi sa musti din aceasta.Ajungi sa'ti infingii dintii in pardoseala pe care stai,
si te rogi, gandesti inconstient,speri sa fie doar un vis,
insa totul e atat de clar,atat de viu,atat de real incat te distruge,te omora inauntru…

In acel moment esti 100% sigur ca nu'ti vei mai reveni niciodata; ca acolo,in acel loc,
in acea clipa viata ta nu mai are nici un sens. Ca totul se opreste in loc…
si iti pui o mie de intrebari,fara rapsuns sau la toate ai acelasi raspuns “nu mai exista”

Ce fac de acum incolo? Cum mai traiesc?
cum o sa fie viata mea?de ce s'a intamplat asta?
care este rostul ?de ce trebuie sa fie asa?…atatea si atatea intrebari,
atatea lacrimi,atatea ganduri negre,precum situatia de fata…

Si totusi ce se intampla dupa?!

M'ai facut sa cred..

M'am indragostit de tine pentru ca imi lasai senzatia ca esti diferit de ceilalti barbati ai lumii…
pentru ca imi lasai impresia ca m'ai putea feri de orice rau,ca m'ai putea proteja.
Pentru ca ma faceai sa cred ca esti ceea ce caut eu,
pentru ca mi'ai spus ca nu vei putea niciodata sa ma ranesti fiindca ma iubesti,
pentru ca mi'ai promis ca nu ma vei minti.
Pentru ca mi'ai spus povesti pana am adormit ca un copil cu gandul la bratele tale…

Pentru ca m'ai facut sa cred in tine si ai plans pentru lacrimile mele.
Pentru ca ai stiut sa ma faci sa ma simt cu adevarat  femeie si ai incercat sa imi intelegi iesirile copilaresti.
Pentru ca mi'ai dat dreptate chiar si in momentele in care nu aveam si mi'ai suportat cu stoicism toate toanele dand dovada de multa multa rabdare.
Pentru ca m'ai facut sa devin mai blanda,mai buna,
mai frumoasa si mai iubitoare…pentru ca m'ai facut sa imi doresc sa ma faci mama.
Pentru ca mi'ai spus ca ma iubesti atunci cand aveam cea mai mare nevoie de asta…

Mi'a parut rau ca te iubesc in clipa in care am realizat ca m'ai mintit chiar si in momentele in care cu lacrimile siroind pe obraji te'am rugat sa nu o faci…
cand scuzele tale m'au durut atat de tare incat mi'am iesit din minti si am inceput sa tip,
sa te jignesc,cand m'ai facut sa sufar pentru fiecare moment frumos..

Cand fluturasii din stomac s'au transformat in moliile din suflet…
cand am realizat ca m'ai lasat de una singura cand aveam cea mai mare nevoie de tine.
Cand mi'am dorit sa uit tot si am vazut ca nu mai pot.
Cand visul acela frumos s'a transformat in cel mai negru cosmar.
Cand promisiunile tale au inceput sa doara mai tare decat tradarile si minciunile…
cand sufletul mi'a spus ca nu vom trai fericiti pana la adanci batraneti.

Tu ..pe tine te vad oriunde

Te vad in fiecare barbat din viata mea…
Mi'ai gravat numele sub piele,si oricat as vrea ,nu pot..n'am cum sa-l sterg.
Am iesit cu atat de multe persoane in ultimul timp,incat nici nu ar avea rost sa le retin numele,nu ar conta.
Am privit absenta ,zambind de complezenta. Cautand in jur un zambet patimat si'un clicait de bricheta.
Le'am privit gesturile atent , si modul in care gura lor se curba atunci cand zambeau.
Culoarea ochilor lor poate era mai luminoasa ca a ta,dar sigur nu ascundeau atat de multe secrete .
I'am privit atent ,cum isi schimbau mastile ca vorbele si rasul infundat.
Cereau nota de plata,toti in acelas mod. Ca si cum ar fi castigat un trofeu sau un premiu mare.
Scoteau nota,o priveau, scoteau portofelul cu acelas gest,
si plateau cu'n zambet plin de satisfactie uitandu'se in jos.
Am invatat sa joc rolul oricarei femei,
lipsa sentimentului te poate transforma in orice.
Pot zambi umil si privi in jos cu timiditate.Sau pot fi perversa si ironica.
Pot fi orice'mi doresc.
Dar cand luminile se sting ,ramai doar tu .
Iar ochii tai  nu mint. Ma privesc tacuti si sinceri , asteptand parca un semn .
Te asezi langa mine in noapte si ma imbratisezi in somn pana adorm. Iubindu'ma incet .
Esti mereu aici  . Chiar de te vad sau nu  .
Te port cu mine asemenea unui tatuaj care'ti trezeste nostalgie de fiecare data
cand il privesti si asta pentru ca te caut in toti barbatii din viata mea…

Astazi ... iti spun La Multi Ani printre lacrimi...

Astazi...cu ochii inlacrimati privesc spre cer si spun in soapta "La Multi Ani scumpul meu Tatic"
si astept sa imi raspunzi ...cum imi raspundeai in fiecare an "Multumesc Taticule"
si doare ...doare atat de tare incat simt ca ma sufoc ..deoarece stiu ca nu voi mai auzi acest raspuns..
nu iti mai pot auzi vocea ..
Astazi ai fi implinit 59 ani ..dar ai decis sa ne parasesti inainte de a'i implini..
In loc sa iti urez La Multi Ani zambind si plina de fericire .. iti urez un La Multi Ani in soapta
si inecanadu'ma in lacrimi..
Imi este tare greu si nu pot accepta nici acum ca ne'ai parasit..
In inima mea tot mai sper sa vin acasa si sa te gasesc acolo ..langa mama.
Ne e atat de greu fara tine :( ne e atat de dor de tine si doare atat de tare !!
De ce ai plecat... de ce nu te'ai gandit si la noi ?
De ce ?
La Multi Ani Tati ... La Multi Ani oriunde ai fi ...
poate ne vezi de acolo de sus ...poate ne si auzi ..
Ne'ai pedepsit pe toti .. in loc sa aprindem o lumanare in care sa suflii punandu'ti o dorinta ..
iti aprindem o lumare in care sufla vantul la mormantul tau .
Astazi nu exista pic de fericire in sufletele noastre..
Totul e negru si lacrimi sunt peste tot , nimeni nu zambeste,
toti suntem tristi ...si este atat de multa durere incat simtim cum inima mai are putin sa isi opreasca bataile :(
As vrea sa vin eu la tine daca tu ai plecat de langa noi..asta e ceea ce imi doresc in momentul asta ..
Ne lipsesti atat de mult incat nuu credeam ca vom simti vreodata o durere atat de groaznica ..
Ne'ai lasat ingenuncheati in fata unei gropi unde tu dormi linistit iar noi udam pamantul cu lacrimile noastre :((
Ala este singurul loc unde "putem veni la tine" ..lumanari aprinse si flori sadite pe pamantul ce te acopera.
Ala este locul unde esti tu acum ..
Cum putem accepta noi asta ? cum putem merge mai departe stiind ca tu esti acolo ?
Nu ne mai auzi ...nu ne mai vorbesti ..
Venim la tine la mormant sa iti aprindem o lumare si sa iti uram La Multi Ani taticul nostru iubit ..
Sper ca stii ...ca nu te vom uita niciodata ..vei trai vesnic in inimile si in sufletele noastre..
pana ne vom intalni din nou ... vom veni la tine negresit .. mai devreme sau mai tarziu
ne vom revedea dragul nostru tata..

Nimeni nu este perfect

 Nu ma consider o femeie perfecta. Am momente si momente.
 Zile în care pretind ca lucrurile sa iasa cum vreau eu,
zile în care las totul în mainile vietii.
Momente în care ma încapatanez si lupt pentru a obtine ceea ce'mi doresc,
momente în care as renunta pentru ca ma simt obosita.

Nu ma consider o femeie minunata, ma consider o femeie si atat.
Cand spun femeie spun rabdare, dragoste, vise, eleganta, vorbe, fapte, zambet si modestie.

Nu ma consider un om fara defecte,
am multe complexe, deseori vorbesc prea mult si ascult prea putin,
deseori uit, ma supar din orice si cantaresc fiecare cuvant desi îmi fac rau.

Nu urasc pe nimeni, am învatat sa ignor.
Iert usor, uit cam greu. Am învatat sa îmi cer iertare,
sa'mi recunosc lipsurile, sa îmbratisez mai des,
sa dansez printre rautatile altora, sa fiu protagonista vietii mele,
sa împart scena cu persoana iubita, cu alesul inimii mele.
Sa fim doar noi doi si prin noi sa curga istoria noastra.
Sa fim doua destine ce s'au întalnit în acest haos numit viata.
S'au ales dintr'o mie, s'au iubit, s'au îndragit, s'au unit si in final
au ales drumuri diferite in viata.

… am înteles ca nimeni nu'mi poate judeca defectele,
nimeni nu ma poate trage la rost,
doar eu stiu de ce am ales pasiunea si m'am aruncat în bratele celor care n'au stiut ce sa faca cu atata iubire.
N'au stiut sa pretuiasca, n'au stiut sa asculte,
sa înteleaga si sa ma sprijine, mi'au calcat în picioare visele si s'au mirat cand m'au vazut plecand.
Mi'a fost greu sa recunosc ca am gresit,
mi'a fost greu sa recunosc ca am visat lucruri imposibile dar a trebuit sa înfrunt adevarul cand,
pentru a mia oara, am cautat prin buzunare si am gasit doar promisiuni, vorbe si minciuni.
Mi'am propus sa ma iubesc mai mult, sa cred în ceea ce vreau sa devin, sa nu renunt în fata obstacolelor, sa plang mai putin,
sa nu ascult barfele altora, sa nu mai cred în prietenii trecatoare.
Am ales sa merg pe drumul meu si voi lua cu mine doar amintirile placute.
Am ales sa multumesc vietii pentru ca, desi am pierdut,
mi'a daruit ceva mai frumos si de fiecare data m'a surprins.
Am ales sa nu plec capul în fata celor care nu ma cunosc,
sa nu ma las pusa la zid, sa n'am asteptari,
sa ofer sanse noi si sa iubesc din nou pentru ca am o nevoie absurda de a iubi.
Cu pareri de rau,
deseori m'am închis în lumea mea,
m'am simtit judecata si am preferat sa nu copiez faptele altora doar pentru a face parte dintr'un grup.
Din cand în cand, credeam ca am gresit,
ca ar fi trebuit sa ascult parerile altora,
sa'mi modelez caracterul dupa spusele lor,
sa traiesc mai mult clipa, sa nu ma gandesc la consecinte,
sa nu mai fiu o fire atat de responsabila si sa pretind mai mult.
N'am reusit. Am facut bine? Cine stie.
Stiu doar ca astazi ma cunosc mai bine, mi'am înteles sufletul,
am învatat sa'mi pretuiesc calitatile,
sa nu ma mai ascund dupa parerile altora,
sa fac ceea ce cred fara sa dau socoteala pentru ca  sunt un om liber.
Sunt un om cu reguli proprii, cu idealuri în viata,
cu vise, cu secrete, cu slabiciuni,
cu un trecut din care am învatat,
cu un viitor pentru care lupt si un prezent în care aleg sa fiu diferita de ceilalti.

Azi am implinit un an de cand tu.......

Astazi se implineste un an de cand nu ne mai apartinem unul altuia..
Un an de cand tu apartii alteia..
un an de cand eu ma inec in propria'mi prapastie de lacrimi..
un an de cand  nu ti'am mai auzit vocea ...
un an de cand nu ti'am mai vazut chipul decat in poze ..
un an trist pentru mine ... un an pe care nu l'as fi vrut niciodata in viata..
un an ...timp in care noapte de noapte lacrimile mi'au udat fata..
timp in care noapte de noapte l'am rugat pe Dumnezeu sa mi te aduca inapoi..
Un an in care inima si sufletul meu nu au vrut sa accepte pe altcineva in locul tau...
in tot acest timp fiecare bucatica din mine a strigat dupa tine...
fiecare gand al meu era cu si despre tine... fiecare dorinta a mea era pentru tine..
zi de zi ...noapte de noapte .. in ganduri...in vise.. in amintiri ..
peste tot TU ... si inca mai persisti in toate .. inca sunt aceiasi ..
aceiasi fraiera care am fost timp de un an de zile ..
aceiasi proasta care a sperat si spera in continuare intr'o minune..
In minunea ca te vei intoarce la mine ...
Imi e atat de dor sa folosesc cuvantul "Te Iubesc"
dar nu il pot folosi cu altcineva ...
acest Te Iubesc a ramas legat de tine ..cand aud cuvantul asta ma gandesc la tine..
cand ma gandesc la cuvantul asta o fac cu gandul la tine ...
Cum as putea scapa ...cum as putea face sa simt ca traiesc din nou ?
Cum te pot uita ...cand tu esti intiparit in fiecare fibra din mine?
gesturi...ganduri..vorbe..fapte..totul esti TU..
Un an a trecut.... nici acum nu imi vine sa cred !!
cand ma uit in urma vad toata durerea din aceste 12 luni..
toate sirurile de lacrimi varsate pentru tine...
si nu pot intelege de ce simt durerea inzecit chiar si acum?
de ce nu pot trece peste ?
De ce a trebuit ca sa fii TU cel care mi'a ramas in suflet?
De ce tocmai tu sa fii iubirea vietii mele?
Imi e dor de tot ce inseamna persoana ta ..
imi e dor de imbratisarea ta ... imi e dor de tine ..
as da orice ca sa te mai pot strange in brate macar o data ..
as da orice ca sa iti mai pot saruta ochii inca o data ..
cum faceam in fiecare seara inainte de culcare...
sa dorm in bratele tale ...
sa ma trezesc langa tine ...
Dar cel mai mult imi doresc ca sa pot face totul sa dispara ..
nu mai pot continua asa...esti prezent in fiecare gand al meu..
nici macar noaptea nu imi dai pace... si acolo imi invadezi visele ..
si faci ca totul sa doara si mai tare ..
As vrea sa stiu daca exista cineva care stie cum sa faci ca sa uiti totul ..
oricat de mult te'as vrea inapoi stiu ca nu vei veni ...
si de aia imi doresc sa uit ... DAR CUM? cum pot face asta ..
imi poate spune cineva?
Un an intreg am incercat si nu am reusit ...
Un an in care m'am inecat in propria'mi durere..
in propriile'mi amintiri..regrete...neputinta...
Dar mai rau ca astea au fost sentimentele ...iubirea..dorul...
Ma uit acum la mine si ma intreb singura : cuma am putut trai cu toate astea?
Cum de mai sunt in picioare dupa toate astea?
Cred ca acea mica speranta care inca exista in sufletul meu m'a tinut pana azi ...
acea speranta ca poate te vei intoarce ....

Sunt mama si imi pasa...

Sunt mama si imi pasa...sunt mama si imi este teama ..
Ma gandesc cu frica la viitorul apropiat in care copilasul meu
va pasi in aceasta lume cruda ...
imi este frica de ceea ce va descoperi ..
de cruzimea oamenilor ...de rautatile lor..
de anturajele unora care nu te invata decat sa iti faci rau...
de crimele infaptuite de noi cei ce ne numim oameni...
Cu groaza ma gandesc la ce va descoperi copilul pe acest taram..
unde totul se intampla cu sau fara voia noastra ...
unde unii omoara animale din rautate sau razbunare..
unde altii vand droguri la orice colt....
intr'o lume in care nu esti in siguranta nici macar pe trotuar ..
ce sa mai zic de trecea de pietoni ...
Cum imi voi putea scoate eu copilul intr'o astfel de lume?
Cum ii voi putea eu explica tot ceea ce se intampla?
Cum il voi putea tine eu pe drumul cel bun cand
la fiecare pas va vedea numai lucruri rele si atrocitati...
Mai acum ceva timp ma intreba ca omenii aia de sus care ne conduc tara ...
de ce dau voie altor oameni sa omoare cainii strazii ?
sau cand vede la stiri ca mamicile isi abandoneaza copii ..
din nou imi pune intrebari .... mami dar de ce a abandonat copilul mamica lui?
cand se va face mare el cui ii va spune mami ?
Mereu aceiasi intrebare MAMI DAR DE CE ?
de multe ori nici nu stiu ce sa ii raspund ...
ce sa ii zic ?  Ca traim intr'o tara de rahat..
unde respectarea legii este o optiune ?
sa ii spun ca insusi acei oameni de sus incalca legea cu buna stiinta ?
Sa ii spun ca persoana care vinde droguri la colt a trait intr'un orfelinat ..?
Sa ii zic ca persoana care isi omoara fratele pentru
un metru de pamant este o persoana buna de fapt dar ca a gresit?
 Sa ii spun ca femeia care aduce pe lume un copil si apoi il paraseste ..nu stie ce face si ca nu isi da seama ??
De ce mai facem copii ? pentru ce ne chinuim sa ii crestem si sa ii educam?
Ca sa vada toata mizeria dintr'o tara pe care o numim natala...acasa??
Imi este foarte frica pentru viitorul copilului meu ...
Imi este teama de tot ceea ce ii va putea vedea ochisorii cand va ajunge sa paseasca in aceasta lume....

Totul a ajuns sa doara...

Cu pasi repezi se apropie acea zi fatidica pentru mine...
pentru sufletul meu ... in scurt timp se va implini un an ..
un an trist ..plin de momente dificile si dureroase..
se apropie ziua in care tu mi'ai sfasiat inima si mi'ai distrus toate visele si sperantele care le aveam pentru noi ...
ziua in care tu ai spulberat orice plan de viitor pe care ni'l facusem impreuna .
Totul doare ..si acum .. si parca doare si mai tare pe zi ce trece .
Nu te'am uitat,inca te mai pastrez in inima mea,
inca mai traiesti in mine si imi este foarte greu,
Imi este greu sa fac totul fara tine,imi este greu sa traiesc fara tine.
Imi este greu sa vreau sa te ating si sa nu pot,
imi este greu sa te visez si sa ma trezesc dezamagita in fiecare dimineata cand realizez ca totul a fost doar un vis :(
imi este greu si doare.
Te'ai cuibarit atat de adanc in inima mea incat nu cred ca vei mai iesi vreodata de acolo.
Te iubesc ca o nebuna...ca o proasta... ca un om fara speranta in viata...
Imi e dor si imi plipsesti tu , imi lipsesc diminetile cu tine...
imi lipseste rasul tau ...imi lipsesc ochii tai , pe care acum ii vad doar in poze...
Imi lipseste tot ce insemni TU , tot ce e legat de tine ..
imi lipsesc pana si clipele triste petrecute langa tine...
certurile..neintelegerile dintre noi...si mai ales impacarile...
Te iubesc ...cum nu am mai iubit vreodata...si te voi iubi mereu ...

Suntem oameni mai presus de orice...

Suntem oameni si avem nevoie de iubire, de o imbratisare, de cuvinte care sa ne linisteasca.
Suntem oameni si avem nevoie de vise pentru a face fata realitatii crude pe care o traim uneori.
Suntem oameni si avem nevoie de amintiri care sa ne hraneasca sufletul in momentele de singuratate si de dor.
Suntem oameni si ne pierdem speranta si'avem nevoie de vointa pentru a o regasi.
Suntem oameni si uneori cadem la pamant si avem nevoie de forta ca sa ne ridicam si sa mergem inainte.
Suntem oameni si ne emotioneaza filmele care se termina trist, gesturile mici, suferinta altora si animalele micute.
Suntem oameni si suntem dezamagiti. Si avem nevoie de tarie pentru a indeparta ce este rau din viata noastra.
Suntem oameni si ne sperie singuratatea si batranetea.
Suntem oameni si gresim. Si avem nevoie de sinceritate pentru a cere iertare celor care le'am gresit, dar si de dorinta de a invata din greseli.
Suntem oameni si pierdem. Si avem nevoie de putere de resemnare si intelegere ca vom castiga ceva mai bun decat ceea ce am pierdut.
Suntem oameni si suntem diferiti... Unii sunt mai sensibili, mai copilarosi, mai veseli, mai increzatori,
altii sunt mai slabi, mai seriosi, mai timizi.Însa pe toti ne leaga dorinta de a iubi si de a fi iubiti.

Am nevoie de timp...

Am nevoie de oameni care sa stie sa fie sinceri.
Am nevoie de motive care sa'mi intareasca convingerea cum ca prietenia nu s'a stins.
Am nevoie de raspunsuri la cele mai simple intrebari.
Am nevoie de o usurare a sufletului.
Am nevoie sa simt iubire si incredere.
Am nevoie sa fiu înteleasa si nu judecata dupa cele mai neinsemnate lucruri.
Am nevoie de zambete care sa'mi coloreze fiecare zi.
Am nevoie de imbratisari care sa'mi incalzeasca sufletul si trupul.
Am nevoie de momente in care sa fiu eu cu gandurile mele.
Am nevoie de speranta, de forta, de curaj si de intelepciune ca sa pot trece peste orice oricand.
Am nevoie de timp ca sa pot sa ma bucur de oameni, de lucruri, de sentimente, de momente si de propria persoana..

Priveste'ma .....

Priveste'ma... Dar fa-o altfel.
Priveste'ma dincolo de cuvintele pe care le spun.
Priveste'ma dincolo de privirile pe care le am si dincolo de zambetele care uneori nu'mi apartin.
Priveste'ma dincolo de pasii siguri pe care îi fac...
Priveste'ma dincolo de glumele pe care le fac si de rasetele zgomotoase pe care le auzi.
Priveste'ma dincolo de lacrimile care'mi curg în unele momente.
Priveste'ma dincolo de suspine si dincolo de emotiile pe care le simt.
Priveste'ma dincolo de reactiile pe care le am în anumite situatii.
Priveste'ma dincolo de... trup.
Priveste'ma în suflet. Crezi ca poti face asta? Crezi ca poti sa privesti atat de adanc încat sa îmi cunosti sufletul?
Pentru ca daca vei ramane privind la trup, nu vei ajunge nicaieri.
Trupul se schimba, sufletul ramane acelasi, chiar daca uneori încerc sa'i pun o masca,
sa nu mai iasa atat de tare la suprafata.
Asta pentru ca oamenii nu'si îndreapta privirea catre el, ei se limiteaza la exterior,
iar ce'i în interior ignora, ranesc si pleaca ca si cum nimic nu s'ar fi întamplat.
Dar el nu se schimba. Ramane la fel. Naiv. Copil. Nesigur uneori. Prietenos. Iubitor. Sensibil.
Iar cine va reusi sa priveasca atat de profund, va vedea omul din spatele unui trup.

Am cunoscut iubirea

Port in mine o iubire mirifica....minunata ..pe care un om o intalneste doar o singura
data in viata ...dar in acelasi timp ..port in mine si o durere imensa si un dor nestavilit...
pentru persoana care exista in inima mea dar nu si in viata mea...
Un sentiment ciudat ma invaluie si de cate ori ma gandesc la el imi taie respiratia..
Un sarut dulce mi'a ramas intiparit pe buze ...ultimul lui sarut pe care mi la dat ..
Amintirile cu el sunt cele mai frumoase dar si dureroase in acelasi timp...
As vrea sa renunt la ele din cauza dureri si al dorului imens care imi macina sufletul..
dar nu pot ...totul este strans in acel loc care este doar al lui ...in inima mea ...
in gandurile mele ... in mintea mea ...in visele mele ...
Cele mai stranii stari ma incearca zi de zi ...noapte de noapte ..
de la euforie la tristete..de la extaz la lacrimi ...
de la vise minunate ..la cosmaruri dureroase...de la cel mai frumos
sentiment de iubire ..la cea mai crunta durere ...
Si ce e cel mai ciudat ....este ca imi plac..imi plac toate aceste stari...
imi place iubirea ce o simt si dorul ce ma darama ...imi plac toate astea deoarece ele imi arata ca iubesc cu adevarat ... acea iubire despre care  se vorbeste doar in basme ... stiu ca suna ciudat ... dar asa ma simt vie..
simt ca inca mai traiesc ...atat timp cat simt durerea si iubirea in acelasi timp ..
simt ca traiesc ...daca nu le'as mai simti ..mi'ar fi frica ca as muri ..
Am cunoscut iubirea ...am trait'o ...am avut'o 7 ani de zile ... am simtit'o ..este minunata ...mai ales cand iti este impartasita ... chiar daca am pierdut'o ...eu inca o mai simt in sufletul meu ..ea inca exista acolo ..
si la cum ma face sa ma simt stiu sigur ca va fi acolo mult si bine ..
Iubesc un suflet minunat ... care chiar daca nu imi mai apartine ..el exista in inima mea ..
si acolo va fi pana voi inchide ochii pe veci ..
Chiar daca doare ...chiar daca sufletul imi este sfasiat ..pot spune cu certitudine
ca STIU CE INSEAMNA SA IUBESTI CU ADEVARAT ... si pentru asta ma pot numi un om norocos..

O stare..un moment...o dorinta...

Închid cateodata ochii si visez… Visez la tine, tu, cel  care ai plecat de langa mine atunci cand te iubeam mai mult... Ciudat, nu?
Nu stiu de ce fac asta… poate pentru ca sunt momente cand inima mea are nevoie de cineva.
Stii ce îmi imaginez? Îmi imaginez ca hoinarim drumurile împreuna, tinandu-ne de mana,
îmi imaginez ca ma cuibaresc ca un copil în bratele tale de fiecare data cand vreau sa ma rasfat,
cand sunt fericita, cand am nevoie de siguranta si protectie sau pur si simplu cand simt sa fac asta.
Îmi mai imaginez ca oriunde sunt eu, esti si tu, ca nu este nevoie de cuvinte pentru a-mi spune ceva,
ca o singura privire îmi e de ajuns. Îmi imaginez ca ne uitam unul la altul zambind,
fericiti si cu inimile pline de iubire si ca razele soarelui ne însotesc pretutindeni
mangaindu-ne bland chipurile vesele si multumite.
Îmi imaginez fericire, iubire, împlinire. Îmi imaginez, si totusi,
dintr-o data ochii mi se deschid si ma trezesc din nou înconjurata de singuratatea camerei mele.
Uneori îmi las imaginatia sa zboare unde vrea ea, si niciodata nu ma dezamageste,
mereu îmi ofera motive de bucurie.
Da, uneori dau frau liber imaginatiei si o las pe ea sa-mi dicteze cuvintele iar de cele mai multe ori
sfarseste prin a ma rani.
Inca visez la ceva ce am avut ...si nu voi mai avea niciodata....PE TINE!!!

In lipsa ta ...

In lipsa ta am invatat ce inseamna singuratatea, in lipsa ta am invatat ce inseamna intunericul,
in lipsa ta am invatat ce inseamna sa-ti fie dor!
Nu am fost singura, dar fara tine m-am simtit mai singura ca oricand, nu a fost intuneric,
dar in absenta ta lumina si-a pierdut intensitatea, nu ai fost langa mine si in lipsa ta, mi-a fost dor si a durut...!
M-ai invatat sa te iubesc si m-ai facut sa iti simt lipsa, cum nimeni nu a reusit sa o faca inainte!
Te iubesc si iti simt lipsa cu fiecare clipa, cu fiecare respiratie, cu fiecare bataie a inimii.

In lipsa ta...iti astept mangaierea, prezenta, iubirea!!!

O greseala nu e un capat de lume...

În unele situatii sunt cel mai mare judecator al meu.
Îmi reprosez poate mai mult decat e cazul, pripindu'ma si
uitand ca sunt un om care are dreptul sa greseasca si ca nu trebuie sa fie perfect întotdeauna,
ca mai are multe de învatat si de facut în viata.
Ca daca am gresit o data, nu înseamna ca o voi face si a doua oara si ca nu trebuie sa ma port cu mine ca si cum totul s'ar sfarsi acolo,
mai ales atunci cand stiu ca nu e totul pierdut, de fapt, ca nu e nimic pierdut, ca e doar o greseala pe care nu'mi doresc sa o repet.
Iar faptul ca nu vreau sa mai gresesc înca o data este de ajuns pentru a fi bine data viitoare.
Sunt lucruri de care sunt constienta, dar pe care le aplic mai greu.
Însa de un lucru sunt sigura: orice esec este un nou început.
Iar acest început vreau sa stea sub semnul încrederii, luptei, dorintei, vointei, perseverentei si reusitei. 
Si asa va fi! Pentru ca vreau si pot!

Niciodata sa nu uiti sa fii om ....

Ma întreb uneori daca mai stim sa valorificam lucrurile frumoase care ne fac fericiti.
De multe ori trecem pe langa ele si nici nu le bagam în seama.
Abia atunci cand nu le mai avem sau cand nu ni se mai ofera începem sa simtim amarul absentei lor.
Niciodata nu trebuie sa uitam ca mai important decat o casa mare, o gramada de bani,
haine nu stiu de care, este împlinirea din suflet. Degeaba avem toate astea daca pe dinauntru sufletul e trist,
pustiit si umed de lacrimi care se ascund de privirile curiosilor.
Niciodata nu trebuie sa uitam ca mai important decat a pretinde este a oferi.
Niciodata nu trebuie sa uitam ca mai importante decat lucrurile materiale sunt cele sufletesti.
Tocmai de asta spun:
Niciodata sa nu uiti sa stergi o lacrima cuiva cunoscut sau nu. Fie ca îl stii pe acel om sau nu,
gandeste'te ca nu plange de placere, ca o vorba frumoasa, o privire blanda si'o strangere de mana fac minuni.
Niciodata sa nu uiti sa multumesti cuiva care'ti face un bine. Indiferent de persoana,
poate fi vanzatoarea de la magazin, un vecin, un profesor sau cineva apropiat.
Niciodata sa nu uiti sa asculti pe cineva care are nevoie. Nu e usor sa tii în tine framantari sufletesti...
În plus, te poti îmbogati sufleteste afland povesti de viata uimitoare. Acea persoana te va rasplati,
ce poate fi mai frumos decat un zambet cald si niste ochi mici, umezi,
dar senini pentru ca tu i'ai ajutat sa se limpezeasca de lacrimi?
Niciodata sa nu uiti sa'ti marturisesti sentimentele,
vei vedea cum le vor sclipi ochii celor carora le vei spune ca'i iubesti.
Niciodata sa nu uiti ca relatiile de prietenie sau iubire dintre oameni nu tin neaparat de distanta,
ci de sentimente sincere, adevarate.
Niciodata sa nu uiti sa fii un om bun, chiar daca vei primi lovituri din partea unora,
pana la urma cel mai important este ca tu sa fii multumit de omul care esti.

Desi ai fost dezamagit ....

Poate ca oamenii te'au dezamagit cand te asteptai mai putin, poate ca te'au facut sa versi lacrimi amare,
al caror gust înca persista pe obrazul tau.
Poate ca ti'au dat branci cand tu aveai nevoie sa stai drept, poate ca în loc sa te încurajeze,
te'au facut sa'ti fie frica si sa renunti la visele tale.
Poate ca atunci cand ai vrut sa te descarci nu au fost acolo si nu ti'au oferit umarul
pe care sa'ti versi amarul tristetii.
Poate ca ti'ai pierdut încrederea...
Dar undeva acolo, într'un colt al sufletului tau, sunt sigura ca mai exista o urma de speranta.
Ai gasit'o? E mica, asa'i? Nu o lasa sa piara si sa o acopere voalul dezamagirilor anterioare.
Ai grija de ea, ia'o de langa umbra tristetii care'i diminueaza frumusetea si puterea si ajut'o sa creasca.
Iar ea te va ajuta la randul sau sa crezi din nou. Îti va arata ca nu toti oamenii îti vor raul,
ca sunt si oameni care vor sa te vada zambind, care se preocupa de starea ta si care pot sa te iubeasca sincer si neconditionat.
Dovedeste ca esti o forta si ca poti sa o iei de la început, sa accepti oameni noi în viata ta,
sa aduci pe buze acel zambet pe care'l aveai candva si sa fii din nou un om fericit.
Poti sa faci asta! Crede'ma!

Sunt doar un om ...

Nu sunt cel mai bun om din lume. Nu sunt nici cel mai prietenos, onest, optimist, iubitor si frumos om.
Sunt doar un om. Atat.
Sunt un om care greseste. si'i pare rau...
Sunt un om care uneori se poarta asa cum nu ar trebui.
Sunt un om care prefera cateodata sa minta.
Sunt un om care poate e prea sensibil, desi nu arata acest lucru în permanenta.
Sunt un om care poarta în suflet oameni carora poate nu le mai pasa atat de mult de el sau poate ca l'au si uitat...
Sunt un om caruia i s'au spus si cuvinte grele care înca îl dor... pentru ca au fost rostite de persoane dragi.
Sunt un om care se supara usor, dar îi trece repede. Nu pot sa stau suparata mult timp pe cineva.
Sunt un om care se ataseaza prea repede, prea mult.
Sunt un om care are nevoie de vorbe frumoase.
Sunt un om care vrea sa fie înteles si iubit.
Sunt un om care de multe ori încearca sa'si revina singur, chiar daca nu e usor.
Sunt un om care simte, care viseaza, care'si doreste, care spera si care crede.
Sunt doar un om.
Sunt doar eu...

Amintiri ....ce dor..

Privesc in urma ...peste amintiri ..ma uit la poze si oftez ...
e greu sa spun "taticule" in soapta ...pentru ca tu nu mai esti..
decat in amintiri ...poze..in suflet si in ganduri ...
e greu sa te caut din priviri si sa nu te gasesc...
e greu sa sper ca vei veni ....stiind ca nu o vei mai face ...
Regret multe....regret aproape tot ... te'am neglijat mereu...
nestiind ca ziua asta va veni ...crezand ca vei fi langa noi pt totdeauna..
dar oare "totdeauna" mai inseamna ceva in ziua de azi ?
nimic... crezi ca vei avea langa tine pe toti vesnic ...dar vin zile in care pierzi din cei de langa tine unul cate unul ... si atunci ce inseamna "totdeauna"???
nu exista asa ceva .... nu exista totdeauna...nu exista vesnic ...nu exista pentru toata viata..am ajuns la concluzia ca nu exista decat clipa de fata...momentul ....
viitor??? oare mai poti spera intr'un viitor ? eu una nu ...
am ajuns sa cred doar in "clipa" si "moment" atata tot ...
Totul doare...pana si cele mai frumoase amintiri dor.. deoarece AU FOST... si stiu ca nu vor mai fi ...e tot ce ne'a ramas ...si doare...as fi putut sa fac mai multe... macar sa fi incercat...dar nu am facut'o ..as fi putut sa iti fiu alaturi ...mai mult timp ..dar nu am facut'o si asta doare acum..
ACUM.... acest acum e mult prea tarziu ...totul este mult prea tarziu...
pareri de rau.... tarziu....
regrete....tarziu...
prea tarziu totul ... si ma intreb de ce ...de ce realizam totul doar atunci cand este mult prea tarziu? de ce nu putem realiza atunci cand trebuie?de ce nu facem nimic atunci cand avem sansa ....de ce nu suntem acolo atunci cand trebuie?
DE CE ? DE CE? ...si abia dupa ce suntem loviti realizam ca "puteam face mai mult si nu am facut"
Am dat vina pe Dumnezeu....am dat vina pe soarta....am dat vina pe altcineva ...cand de fapt eu eram singura vinovata ... nu Dumnezeu ma tinut departe de tine...
nu soarta m'a facut sa vin la tine rar .... nu alte persoane m'au tinut sa nu iti fiu alaturi ...
EU AM FOST SINGURA VINOVATA.... dar de ce am realizat asta atat de tarziu ? de ce nu mi'am putut da seama din timp de toate astea?
Nici acum nu stiu .... si in soapta ...
te rog ...sa ma ierti ...pentru tot ...
desi stiu ca greselile mele sunt mari...enorme ...eu totusi te rog sa ma ierti ..
se pare ca inca mai invat sa merg in lumea asta ....
se pare inca mai sunt acel copil care venea plangand la tine ca a cazut si sa lovit ...si asta doare foarte tare ...pentru ca tu ai plecat ...dar eu ...noi ..inca mai avem nevoie de tine sa ne arati cum sa punem un picior in fata celuilalt ...
cum sa ne mentinem echilibrul singur... inca mai avem nevoie de tine ...pentru ca inca mai avem multe de invatat ...

Intrebari...

De ce am un suflet atât de sensibil? Un suflet care se ataseaza prea repede,
prea mult si care apoi ramane într-o singuratate amara.
De ce ma dor atat de rau cuvintele oamenilor? Mai ales ale celor apropiati…
De ce nu pot sa trec mai departe si sa las vorbele sa fie purtate de vant si duse undeva într-o pagina de trecut?
De ce simt atat de adanc dorul de unele persoane care poate ca m-au si uitat?
De ce trebuie sa fiu mereu eu cea care îsi aminteste, care viseaza, care vrea sa retraiasca,
careia îi lipsesc prietenii copilariei si puritatea anilor de atunci?
De ce nu pot sa evit sa ma întorc în timp?
De ce nu pot sa opresc lacrimile atunci cand ma despart de cineva,
de ce nu pot stapani regretul atunci cand plec de undeva si de ce nu-mi pot controla sentimentele?
De ce ma cutremura atat de tare ideea de pierdere sufleteasca?
De ce nu pot sa vorbesc uneori? De ce simt ca orice as spune ar fi prea putin sau ar fi de neînteles?
De ce prefer sa îmi închid trairile în mine si sa le ascult pe ale altora?
De ce urasc sa spun nu, chiar daca stiu ca asa e cel mai bine?
De ce aman sa fac ce simt atunci cand simt?
De ce uit ca înainte de orice, în viata mea, eu sunt pe primul loc?
De ce? Pentru ca…

Incercari nereusite...

Îmi spun ca nu voi mai crede asa usor în oameni... Si ce fac? Ma las învinsa de naivitatea care ma caracterizeaza si ofer din nou garantii. Si din nou. Si din nou. Si ajung sa fiu dezamagita. Din nou.
Îmi spun ca de data nu voi mai plange pentru ca nu se merita. Si în clipa urmatoare îmi simt ochii arzand de lacrimi care abia asteapta sa'mi ude obrajii.
Îmi spun ca nu trebuie sa'mi mai pese, ca nu trebuie sa ma consum. Si cu toate astea, simt ca nu mi'e bine.
Îmi spun ca trebuie sa plec si ceva ma face sa mai stau.
Îmi spun ca voi uita tot ce m'a întristat, toti oamenii care s'au îndepartat de mine sau de care m'am îndeparat eu. Si nu fac altceva decat sa dau nas în nas cu o napadire de amintiri.
Nu cred ca voi scapa niciodata de sensibilitatea care mi s'a instalat în suflet, de naivitatea de a crede în oameni, de dorinta de a iubi, de nevoia de oameni...
Nu, nu voi scapa, dar voi încerca sa le controlez, sa nu mai iasa atat de mult în evidenta. Ce e mult strica de multe ori.
Dar nu pot sa nu ma'ntreb: voi reusi oare?

Nu sunt un om perfect....

Nu sunt un om perfect, nu am spus niciodata acest lucru si nici nu'mi doresc sa fiu...
Am defecte si calitati in egala masura. Am facut greseli, am ranit, am dezamagit,
dar am si iubit din tot sufletul, am oferit incredere, am ajutat si admirat.
Mi s'a intamplat sa nu pretuiesc anumiti oameni cand a trebuit, ci abia dupa ce m'am trezit fara ei.
Este un lucru la care inca lucrez si sper sa nu mai fac greseala de a'mi da seama cat valoreaza un om dupa ce il pierd,
ci cat timp il am langa mine.
Am pastrat distanta fata de persoane care nu mi s'au potrivit,
care am crezut ca nu ma caracterizeaza, si nu am gresit.
Nu ofer usor incredere, nu ma incumet sa povestesc primului om pe care'l intalnesc lucruri despre mine.
Imi trebuie timp. Timp ca sa cunosc oamenii si sa ma conving daca e bine sau nu sa'i primesc in viata mea.
Cateodata ma insel... Ofer incredere, iubire si sunt "rasplatita" cu dezamagiri si vorbe grele.
Am iertat, am iertat pentru ca sufletului meu ii vine greu sa fie suparat pe cineva.
Asa e el si nu'l pot schimba. Daca ma gandesc bine, nici nu vreau.
Cu siguranta se vor gasi oameni care sa'l placa asa cum e: sensibil, naiv,
cu toate calitatile si defectele pe care le are.

Iarta'ma ...

Mi'e greu prin cuvinte sa exprim
acele sentimente ce ma cuprind
Cum sa explic totul cand noapte de noapte
gandurile nu ma lasa in pace?
Inima imi aminteste de tine, Tata...
 
Scumpul meu ...dragul meu ...iarta'ma!
Ca incapatanata am fost mereu
si mi'am ales drumul cel greu...
Iarta'ma Taticul meu pentru despartire
si pentru rarele mele vizite..
Adesea plang, aducandu'mi aminte
cum te suparam din cand in cand...
Iarta'ma Taticul meu....
pentru ultima oara...iarta'ma..
Atat de multe nu intelegeam atunci...
atat de multe mai am de inteles
Probabil am iubit prea putin,
sau poate iubirea n'am putut s'o inteleg..
Dragostea ta a fost nemasurata...
ale tale sperante si visuri..
iarta'mi maniera mea dura,
din cauza careia te suparai..
Acum despre viata stiu mai multe..
Imi amintesc de a ta grija
si tare as vrea sa te imbratisez...
Iarta'ma scumpul meu Tatic..
Iarta'ma pentru despartire
si pentru tot ce ti'am gresit..
Cu gandul eu iti sarut mana tie..
si iti cer iertare lacrimand..

Suntem oameni ...avem sentimente.

Acea senzatie de neputinta... Atat de grea si apasatoare. Se întampla sa ma prinda în bratele ei uneori.
Si mi'e ciuda ca nu pot sa scap de ea, nu pot sa o îndepartez si sa'i ordon sa nu mai apara.
Mereu am urat cand cineva drag e cuprins de griji, iar eu tot ce pot sa fac este sa privesc neputincioasa.
Urasc asta! Îmi simt bratele legate si ideea de neputinta ma sufoca! Eu stiu ca toate pe lumea asta trec, stiu, dar cum sa îi mai picur acest gand în inima celor care au privirea mereu plina de griji?
Celor care se culca cu griji si se trezesc cu griji, celor care poate plang pe ascuns,
celor care sunt macinati pe interior de tot felul de ganduri, dar care nu se plang? Cum sa fac asta?
Suntem oameni, avem sentimente, iar durerea celor apropiati se piteste si în sufletul nostru
de fiecare data cand bate la usa deschisa a sufletului lor.

Tristetea este peste tot in jur.....

M-am asezat in fata calculatorului,cu lacrimi in ochi,incerc sa imi inec amarul si toata suferinta in scris.
Nu mai pot respira,nu mai pot vedea,fiecare lacrima care aluneca pe obrazul meu,
este o picatura din dragostea enorma pe care ti'o port.Incerc sa le sterg...dar ele continua sa curga...
de dorul tau si pentru tine...inima imi este strapunsa de ace,cuie,spini,de cutite,inima aceea care odata tu imi spuneai sa am grija de ea...sa nu o dau oricui pentru ca nu toata lumea va sti sa o aprecieze...acum parca nici nu  mai bate,
Ma opresc din scris si merg la geam ..inca incercand sa imi sterg lacrimile... vorbesc cu tine..iti spun ca imi lipsesti si ca te'as vrea inapoi sperand .....sperand ca ma vei auzi..
Cu mainile impreunate plangand iti cer iertare... pentru tot...
ca nu ti'am fost aproape..si ca te'am neglijat...ca nu ti'am spus mai des cat te iubesc de mult..
As vrea sa imi ridic ochii spre cer...dar nu indraznesc deloc..
Nu imi mai pot permite sa ma uit la cer,pentru ca nu demult imi aratai cerul si imi spuneai..
Uite tata ...cerul este plin de stele ...maine cu siguranta va fi o zi frumoasa..
Va fi tati? chiar va fi ? cum voi mai putea spune ca "maine va fi o zi frumoasa" cand tu nu mai esti?
Cum voi mai putea spera la o noua zi mai buna fara tine ...cum?
As vrea sa pot explica toate starile care le am...as vrea sa pot explica durerea ce este in sufletul meu..
as vrea sa pot explica lacrimile care daca nu'mi curg pe obraji ..imi inunda sufletul si inima...
Dar....Cum sa explic sau ce sa spun despre lacrimile care nu se vad, care nu curg, dar care poarta cu sine oceane de suferinta, care poate imi alina rani sau, dimpotriva le adancesc?
Cum poti sa explic sentimentele interioare ale unei fiintei umane,
sentimente care rar au o interventie directa.
Am ganduri neimpartasite, nemarturisite, neintelese, tainice, adesea neimplinite care dor, care provoaca suferinta. Asa cum sunt cuvinte nerostite, pastrate in inima omului,
pana cand, vor erupe ca un vulcan, surprizand, ranind sau vindecand, implinind sau provocand prabusiri oamenilor din jur si, chiar si mie.

Ce este in sufletul meu ...????

Ce port în suflet?
Oh, Doamne... cate nu port! Am o gramada de amintiri, unele ma emotioneaza, altele ma întristeaza,
am oameni frumosi, am pierderi, am lacrimi neplanse, am cuvinte nerostite, am dorinte neîmplinite, am dor,
am vorbe frumoase, am speranta si iubire.
Daca am regrete?
Da, am si regrete. Nu foarte mari, dar undeva acolo este un coltisor si pentru ele.
Sunt regrete datorate faptului ca nu am avut curaj sa fac anumite lucruri atunci cand am simtit,
sunt regrete datorate trecerii timpului care îmi scapa printre degete si nu stiu unde se duce,
sunt regrete datorate unor pierderi. Nu materiale, ci sufletesti.
De ce îmi e dor?
De oameni, de mine, de mine copil, de naivitate, de sinceritate, de iubire...
Greseli?
O, da! Ca orice om pana la urma. Greselile au facut si cred vor mai face parte din viata mea.
Din unele am învatat, iar pe altele recunosc ca le'am repetat.
Ti'ai dori ca oamenii sa te cunoasca cu adevarat? Exact asa cum esti.
Dar asa ma cunosc. Bine, ce'i drept nu le arat tot.
Mi'e frica uneori sa fac asta, pentru ca oamenii nu înteleg întotdeuna si profita.
Bunatatea nu este priceputa si apeciata, ci luata în ras în ziua de azi.
Faptul ca spun te iubesc persoanelor dragi, nu o fac cu niciun scop, o fac pentru ca simt.
Nu spun cuvinte frumoase decat daca le simt, asa am facut mereu.
Atunci cand vreau sa fiu singura sau am o zi mai proasta în care sunt indispusa si ridic tonul,
nu este din rautate, este pentru ca poate se aduna prea multe.
Si uneori am nevoie doar de mine pentru a le face fata. As vrea sa înteleaga asta toti.
Nu sunt un om perfect, sunt un om obisnuit. Am si bune, si rele.
Si tocmai de asta apreciez enorm pe cei care ma accepta asa cum sunt,
care îmi sunt alaturi atunci cand am nevoie si care ma lasa singura atunci cand trebuie. este tot ce am nevoie.
Nu uit niciodata sa ascult la randul meu, sa sterg lacrimi, sa redau sperante si zambete.
Poate ca nu reusesc de fiecare data, dar o vorba buna,
o îmbratisare si un umar drept sprijin voi avea mereu pentru cine are nevoie.

Scriu ..pentru ca......

Se întampla sa vrei sa te descarci, dar sa o faci în asa fel încat nu fie nevoie sa vorbesti,
sa nu trebuiasca sa raspunzi la întrebari, sa asculti pareri, critici, tot felul de remarci.
Iar eu pentru asta am ales scrisul. Pentru ca am descoperit în el un prieten mai bun decat ma asteptam.
Ma lasa sa scriu ce vreau, cum vreau, oricand vreau, nu'mi pune întrebari, nu ma judeca, nu'mi cere explicatii,
sta si ma "asculta" tacut, linistit...
Tot ceea ce am nevoie uneori este o foaie si'un pix.
De ce scriu? Scriu pentru ca asa ma descarc cel mai bine.
Scriu pentru ca doar asa pot "vorbi" cu mine si'mi pot regasi linistea, speranta, încrederea.
Scriu pentru ca vreau sa îmi explic mie anumite lucruri si chiar sa ma cunosc mai bine, sa ma înteleg mai bine.
Scriu pentru ca doar asa mai pot "certa" pe cei care m'au dezamagit,
care spuneau ca ma iubesc si care s'au dovedit a fi altfel decat îi vedeam eu.
Scriu pentru ca doar asa îmi pot alina dorul de cei care sunt departe de mine sau de cei care nu mai sunt...
Scriu pentru ca doar asa penita se umple de amintiri pe care mi'as dori sa le retraiesc sau pe care nu vreau sa le pierd.
Scriu pentru ca scrisul este pentru mine o gura de oxigen de care am mare nevoie. Scriu pentru ca simt sa fac asta.
Scriu pentru ca asa îmi smulg toata apasarea din suflet.
Scrisul este cea mai buna caracterizare a mea!

Intr'o bun zi iti vei da seama....

Intr'o buna zi iti vei da seama ca timpul ti'e pe sfarsite...Atunci iti vei sprijini obrazul in palma , vei privi lung catre nicaieri si te vei intreba retoric : "Unde si cand s'a dus..?"In jur iti va fi gol, in suflet la fel , caci toti cei dragi vor fi plecati de mult de acolo....Iti vei aminti vag cum fericirea te'a insotit pana la un moment dat,dar tu nu ai avut vreme pentru ea...sau cum ai fost asteptat de catre oamenii care te iubeau , dar tu nu ti'ai facut timp sa ajungi la ei...Toate au trecut pe langa tine , toate au zburat ,toate s'au dus...Ziua in care vei realiza ca ti'au ramas atat de multe nefacute , va fi extrem de dureroasa...dar tardiva. Umple'ti acum cat inca poti sufletul si timpul cu oamenii care abia astepta sa si'l petreaca pe al lor cu tine.Altfel ...intr'o zi...iti vei da seama ca timpul tau s'a sfarsit....in van.Si orice ai face...si oricat de mult ai vrea ..nu o sa mai poti recupera ceea ce ai pierdut.Nu o sa mai poti da timpul inapoi...

Inainte de toate ....esti om..

...înainte de toate, esti om si te doare, si ai visuri pentru care lupti în fiecare clipa...
Esti om si cateodata îti pierzi speranta,
esti om si esti dependent de iubire, simti nevoia sa primesti vorbe frumoase, îmbratisari si încurajari."
De ce sa spun ca nu-mi pasa cand simt ca durerea se raspandeste înauntrul meu?
De ce sa spun ca nu-mi pasa cand obrajii îmi sunt deja umezi?
De ce sa spun ca nu-mi pasa cand întreaga mea fiinta striga disperata dupa ajutor?
De ce sa spun ca nu-mi pasa cand nu stiu sa ma prefac?
Ca sa par puternica, ar spune unii, fara sa stie ca m-am prefacut destul si nu mai pot ascunde
tristetea acunsa dupa un zambet si asa nereusit.
Se întampla uneori sa pui punct acelei perioade în care ai luat pe “sunt bine”
în brate si sa te arati lumii asa cum esti: cu slabiciuni, cu temeri, cu nevoi,
cu lacrimi înca neuscate, cu rani înca deschise, cu sensibilitatea care te caracterizeaza,
cu doruri nesfarsite, cu sentimente nemarturisite, cu vorbe nerostite...
Pentru ca înainte de toate, esti om si te doare, si ai visuri pentru care lupti în fiecare clipa...
Esti om si cateodata îti pierzi speranta, esti om si esti dependent de iubire,
simti nevoia sa primesti vorbe frumoase, îmbratisari si încurajari.
Si cedezi atunci cand vezi ca nu e nimeni prin preajma care sa îti ofere macar un zambet,
sa îti picure putina liniste si speranta în suflet.

Miss you :(

Îti spun ceva...
Nu ma întreba ce am cand ma vezi îngandurata sau cand ma simti trista daca vezi ca nu doresc sa vorbesc.
Nu-mi cere sa'ti spun de ce sunt asa, pentru ca este posibil sa nu stiu nici macar eu.
Lasa'ma sa ma pierd printre propriile ganduri, cu siguranta voi gasi o cale de întoarcere,
îmi cunosc bine cararile sufletului si stiu ce le aduce alinare.
Nu îmi cere sa zambesc cand vezi ca lacrimile mi se plimba prin ochi. Nu voi putea sa o fac.
E bine sa plangi în unele momente. Plansul reda de multe ori zambetul si linistea.
Nu ma pune sa'ti marturisesc daca mi'e dor de cineva. Poate ca vreau sa tin doar pentru mine.
Poate ca vreau sa nu mai simt lipsa acelui om, dar n'am reusit înca. Insa daca tot vrei sa stii,
afla ca mereu îmi e dor de cineva. Dorul este un sentiment care mocneste mereu în interiorul omului,
Nu încerca sa intri cu forta în sufletul meu. Nu îti voi permite.
Îmi vreau sufletul linistit, cu ganduri puse la locul lor,
cu sentimente frumoase si cu amintiri memorabile. Nu vreau sa fie patat de nimic si nici luat în ras.
Asa ca atunci cand îti cer discretie, singuratate, liniste, ofera'mi'le.

Miss you Daddy and i'll never forget

Vreau sa cred......

Cum sunt acum? Sunt si bine, si rau...
Sunt si linistita, si nelinistita.
Sunt si fericita, si trista.
Sunt si optimista, si pesimista.
Sunt si sensibila, si puternica.
Sunt si rabdatoare, si nerabdatoare.
Sunt un amestec de stari din care nu stiu cum sa le aleg doar pe cele bune.
Simt un nod în gat care parca ma sufoca...
simt ca parca ceva nu e bine... Cu mine.
Si nu stiu de ce si nu stiu ce.
Rabdarea parca îmi scapa printre degete si nu pot nicicum
sa o opresc din drum si sa-i pun întrebari.
Simt cum încet, încet mi se instaleaza în suflet sentimentul de teama de a ma alege cu pierderi,
nu materiale, ci sufletesti. M-ar durea si m-ar face sa-mi pierd si mai mult din încrederea pe
care o am în mine si în oameni.
Nu stiu ce fac gresit. Nu stiu ce sa fac sa fie bine si frumos.
Pentru ca vreau sa tin cu toata forta de ideea ca relatiile adevarate dintre oameni,
de orice fel ar fi ele, nu se rup asa usor. Vreau sa cred ca se încearca sa se înteleaga,
si daca nu e cu putinta asta sau daca pur si simplu nu mai exista cale de întoarcere,
atunci se spune un La revedere puternic si de neclintit.
Vreau sa cred ca nu toate te iubesc-urile sunt false si ca unele sunt rostite pentru ca într-adevar se simt.
Vreau sa cred ca înca se mai lupta pentru iubire, prietenie, întelegere si omenie.
Vreau sa cred ca în spatele fiecarui nor întunecat sta un soare luminos, limpede si cald.
Vreau sa cred ca maine voi fi mai bine ca azi...

Amintiri...

Cu totii avem amintiri. Frumoase sau mai putin frumoase.
Unele ne provoaca nostalgie, emotie, chiar si lacrimi in ochi,
altele ne induc induc intr'o stare nu tocmai placuta, facandu'ne sa retraim momente triste din viata noastra.
Ne aducem aminte de persoane dragi pe care le'am iubit,
de clipele petrecute alaturi de ele si de sentimentele grele care ne'au incercat cand le-am pierdut.
Ne aducem aminte de anii mirifici ai unei lumi numite copilarie,
de nazbatiile pe care le faceam si de orele lungi petrecute afara, cu prietenii.
Si se intampla sa spunem "ce bine ar fi sa pot da timpul inapoi si sa mai traiesc macar o data acele momente.
" Oricat ne'am dori, nu se mai poate. Timpul merge inainte, niciodata inapoi.
Tocmai de aceea trebuie sa profitam de fiecare clipa, de fiecare minut, de fiecare zi,
sa traim la intensitate maxima fiecare sentiment, fie el de bucurie sau de tristete.
Pentru ca avem doar o viata si niciunul dintre noi nu-i cunoaste lungimea!

Azi ...spun la revedere..

Spun la revedere celor care nu au stiut sau nu au vrut sa ma cunoasca cu adevarat.
Celor care au ascultat niste simple vorbe si m-au catalogat cum au vrut, celor care au sarit cu gura pe mine la prima greseala facuta si au uitat dintr-o data omul cu care se întelegeau.
De azi ma voi îndeparta de toti cei care nu stiu sa fie oameni,
de toti cei care au intrat în viata mea cu un chip bland si un
suflet iubitor si au dovedit ca de fapt sunt niste prefacuti.
Ma voi îndeparta de persoanele care în fata ma lingusesc si pe la spate ma arata cu degetul.
Îi voi lasa pe toti în urma si-mi voi vedea de drumul meu linistita si cu inima împacata. Pentru ca nu regret ca i-am cunoscut.
Datorita lor am învatat sa fiu mai atenta si sa nu mai ofer garantii oamenilor asa usor.De azi vor ramane în spatele meu, ce vor mai face, e treaba lor, nu îmi va mai pasa.
Ce vor spune, este strict problema lor.
Eu îmi vad de viata mea si ma dedic celor care stiu sa fie oameni si prieteni. Care nu judeca dupa niste cuvinte aruncate în vant,
care ma înteleg si ma ajuta atunci cand gresesc si nu sar ca niste hiene pe mine.Da, azi spun cu toata inima la revedere oamenilor care mi-au înselat asteptarile.Nu îi mai primesc în viata mea pentru ca nu am loc pentru ei si nici nu mai vreau.
Îmi pastrez sufletul curat pentru cei care vor sti sa-l pretuiasca.
Le spun la revedere si le doresc sa li le înmoaie inimile si sa li se deschida sufletele.
Eu… am plecat. Si nu voi privi în urma ca nu am ce vedea.
Privesc înainte catre tot frumosul care asteapta sa intre în viata mea.

Cunoste'ma fara ajutor

Am momente cand îmi doresc ca oamenii sa vada tot ceea ce se afla în sufletul meu, sa se puna în locul meu. Pentru ca doar asa ar reusi sa ma cunoasca în adevaratul sens al cuvantului.
Doar asa ar putea sa îmi vada fiecare centimentru de sensibilitate, fiecare lacrima neplansa, intensitatea fiecarei dureri, fiecare gand care nu-mi da pace, fiecare cuvant pe care nu l-am rostit,
fiecare sentiment pe care nu l-am marturisit. Doar asa ar putea sa simta cat ma ranesc cuvintele aspre, cat ma bucura vorbele calde, cat iubesc, admir si respect oamenii dragi si cat pretuiesc prietenia si iubirea lor.
Dar sunt doar niste momente. Pentru ca dupa îmi dau seama ca acest lucru nu se poate si ca cine trebuie sa faca parte din viata mea, trebuie sa ma cunoasca si fara ca eu sa-i arat tot. Îsi poate da seama ce fel de om sunt si fara sa stie tot despre mine, si fara sa îi spun de fiecare data ca sunt fericita sau trista, ca mi-e dor sau ca am nevoie sa visez, ca îmi vine sa plang sau sa rad, ca vreau sa raman sau sa plec, ca am nevoie de cineva sau ca îmi doresc sa fiu singura. Daca cineva va vrea sa faca parte din viata mea, trebuie sa-mi cunoasca sufletul si fara sa i-l arat eu.
Usor nu e, stiu, dar nici imposibil. 
Nu sunt greu „de citit”.

Astazi vreau sa fiu.....

Nu vreau sa fiu un om oarecare...
Vreau sa fiu unul bun.
Vreau sa fiu acel om caruia sa îi pese, care sa nu treaca nepasator peste durerea altuia.
Vreau sa fiu acel om care sa emane bunatate.
Vreau sa fiu acel om în care oamenii sa aiba încredere si care sa-i poata ajuta.
Vreau sa fiu acel om care sa nu uite niciodata pe cei care i-au fost alaturi si pe cei care au plecat pentru totdeauna din aceasta lume.
Vreau sa fiu acel om care sa aiba un zambet si pentru cei care au uitat sa zambeasca.
Vreau sa fiu acel om care sa stearga lacrimile si nu sa le provoace.
Vreau sa fiu acel om care sa multumeasca pentru tot ce a primit frumos de la Dumnezeu pana acum.
Vreau sa fiu acel om care sa nu îsi piarda speranta si care sa le poata da si altora din ea.
Vreau sa fiu acel om care sa nu judece fara sa cunoasca si care sa aiba puterea sa ierte si sa ceara iertare.
Vreau sa fiu acel om care sa primeasca în sufletul sau pe oricine este bun.
Vreau sa fiu acel om care sa-si aminteasca peste ani de toti cei care i-au fost dragi, dar de care viata i-a separat drumurile.
Vreau sa fiu acel om care sa aiba puterea sa se ridice dupa fiecare lovitura pe care o va primi de la viata.
Vreau sa fiu acel om care sa asculte pe cine are nevoie si care sa reuseasca sa-i picure putina liniste în suflet.
Vreau sa fiu acel om care sa iubeasca sincer, neconditionat si care sa acumuleze un bagaj frumos de amintiri.
Vreau sa fiu acel om care sa se mandreasca cu o viata traita frumos.

La Multi Ani sufletul meu ......

Au trecut 12 ani, din ACEA ZI. Doisprezece ani, în care m'ai învatat cum sa fiu mama,
doisprezece ani în care am crescut odata cu tine,
în care am adormit si m'am trezit rugandu'ma lui Dumnezeu pentru tine, multumindu'i pentru minunea care esti, doisprezece ani în care mi'ai dat puterea de a ma ridica, de a merge înainte, de a'mi înfrunta temerile, de a zambi, de a visa, de a spera.
Mi'ai schimbat viata si nu as mai putea trai altfel.
Cand îmi spui “mami, te iubesc”, nimic altceva nu mai conteaza.
Fie ca trecerea timpului sa nu stearga zambetul tau de copil, ci sa'ti dea puterea de a trece cu optimism peste incercarile vietii.
La multi ani si sa iti fie bine, copilul meu, oriunde vei fi. Mereu.

ANER - Remember....Just Remember

La Multi Ani iubire scumpa

Azi este  ziua ta..in trecut o zi fericita pentru mine..
in prezent cea mai neagra zi ..
Am vrut sa iti spun La Multi Ani dar stiam ca nu sunt binevenita
in viata ta si am decis sa scriu aici ..doar stii cat de mult
imi placea sa iti scriu "kilometri" de randuri :)) nu conta ocazia..
ca sa iti spun La Multi Ani...sau cand erai plecat de langa mine ...
sau doar asa pur si simplu ca asa simteam eu sa iti scriu ..
sa iti spun cat de mult te iubesc si cat de mult insemni tu pentru mine..
Astazi scriu doar asa ...ca sa stiu ca am scris..pentru ca astazi ..
tu nu mai citesti cuvintele mele scrise pentru tine...
Pentru ca astazi ...tu nu m'ai esti al meu :( trist nu ?
pentru mine da....pentru tine poate nu ...
Inca mai port inelul de la tine ...inca te mai port in inima si in vise..
chiar daca sunt 9 luni de cand ai decis sa pleci ..eu nu am renuntat la tine.
Chiar daca te mai am doar in vise si in amintiri .
As fi vrut ca si anul acesta sa iti pot spune din inima..
"La Multi Ani iubita mea " sa te pot strange in brate si sa iti urez
"multi ani fericiti langa mine" cum faceam in fiecare an ..
Ciudat nu ? eu as fi vrut multe ..sa fac multe ...sa spun multe ..
dar nu mi'ai mai dat ocazia si asta a durut si inca mai doare :(
Poate ca alta ti'a urat la multi ani...si poate ca te'ai simtit bine ...
sau nu ... pentru ca nici una nu va stii vreodata sa o faca ca mine..
pentru ca nici una nu va fi ca mine sa gaseasca atatea cuvinte de iubire
pe care sa ti le spuna cum faceam eu ...
Ai fost si vei ramane "iubita" mea ...si chiar daca nu voi mai putea sa iti
spun personal ceea ce simt ...le voi scrie...
poate o data si o data vei ajunge sa le citesti...cine stie !!!
Vreau sa iti urez un La Multi Ani din inima si imi doresc pentru tine
toata fericirea din lume...chiar daca eu nu voi face parte din
lucrurile sau persoanele care iti vor aduce fericirea ...
Sper ca zambetele tale sa fie suficiente incat sa imi poata
sterge toate lacrimile inca neuscate de pe obraji...
Si mai vreau sa iti spun un lucru ..oricand vei simti nevoia..
sau vei vrea sa vorbesti cu mine ...cauta'ma ...voi fi acolo..
Iti doresc multa fericire...sanatate ...si pe cineva care
sa te iubeasca la fel de mult ca mine.. :*
La Multi Ani iubire scumpa . :* :* <3 <3